Natalia

condusa spre disperare

pers.Natalia

imi e frig. tremur. totusi simnt doua brate care ma inconjoara, strangandu-ma cu putere. plange!  cu greu imi deschid ochii, vazand doar o lumina puternica. incerc sa ma misc dar acele brate ma tineau prea strans. deodata imi da drumul, privindu-ma cu ochii umezi. era Ruxy... cand ma vazu, ii aparu un zambet urias pe fata, imbratisandu-ma la fel de puternic. eu ii zambesc stramb si ii raspund la imbratisare. imi era dor de ea.  se pare ca eram la spital, conectata la multe aparate. il observ pe Tom in tocul usii, zambindumi bland. Ruxy se desparte din imbratisare, inca zambind. eu doar zambeam, nestiind de ce. parca nu ia-m mai vazut de ani!

- Natalai, cum te simnti? ma intreaba Ruxy, pe fata ei observanduse clar ingrijorarea. 

- ma simnt bine, dar de ce sunt la spital?

- pai ieri seara, v-am lasat putin singure in masina pentru a intreba un sofer pe unde trebuie sa o luam. cand m-am intors plangeai, tremurai si tipai de parca cineva iti bagase un cutit in picior. nu stiu ce ai facut in somn ca umarul tau drept e grav ranit!    ma lamureste Tom.

eu doar stateam si ma gandeam. daca ala a fost un cosmar, atunci de ce simnt atata durere? de ce am urme pe umar? prea multe intrebari fara raspuns.

-a-am avut un cosmar...  spun eu mai mult pentru mine.

- ce cosmar?

- pai Tom lipsea din masina, si tu plangeai. mi-ai spus sa ma uit in spatele meu. m-am uitata si nu era nimic. cand m-am intors la tine, erai moarta. aveai ochii scosi, plina de sange si rani adanci si aveai u sambet sadic care se marea din ce in ce mai mult. a-apoi te-ai napustit asupra mea si mai ranit...

cei doi se uitau terifiati la mine. eu ma abtineam sa nu plang.  totul parea asa de real. nici nu stiam care mai era realitatea. nu stiu ce se intampla cu viata mea, dar de cand mama si tata au disparut, m-am transformat. nu mai sunt aceeasi fata zambitoare si haioasa. amdevenit din ce in ce mai trista si retrasa. ceva mi-a intors viata pe dos! 

deodata usa salonului se deschide pe ea intrand doctorul, urmarat de o asistenta:

- domnisoara Willson?

- da?

- sunteti externata. rana nu este asa grava, inca nu stiu cum s-a format si nici nu cred ca o sa aflu, dar sa aveti grija.

eu dau afirmativ din cap, nescapandul din ochii. dupa doctorul da din cap in mod de " la revedere" si iese in camera. asistenta ma ajuta sa ma ridic, imi ia perfuzia de la mana si pleaca si acesta nu inainte de ami zambi. ii raspund la zambet si ies is eu urmata de fretele meu si Ruxy.

- deci unde suntem?

-am ajuns!

-serios? pai hai! dar apropo, Ruxy de unde sti ca e aici?

-pai in dosar spunea ca e o ruta. cica niste criminali isi aduc victimele aici.

- ce? nu,nu,nu. trebuie sa ne grabim

era deja 16:26. cum era toamna,s e intuneaca destul de repede. in 5 minute eram in fata depozitului, nu mult de lasfarsitul orasului, ascuns bine. inima imi batea puternic. imi era frica , dar trebuia sa fiu puternica. o iau pe Ruxy de mana si ma uit la Tom. acesta imi pune mana pe umar si imi zambeste. ma intorc si imping de usa mare de metal. intram si observam un hol care ducea spre o susa din lemn putrezit, zgariata si plina de sange. asta e locul. mergem incet, observand pe pereti tot felul de urme de maini sterse,insangerate. un fior rece imi trece sirea spinari, facandu-ma sa tremur. Tom ma ia usor in brate. imi putea simnti frica si ingrijorarea.  mergeam destul de incet, incat sa nu fim auziti. 

intr-un final ajungel la usa de lemn. ezitam putin apoi apas hotarata pe maner. intram intr-o incapere spatioasa,cu multe unelte. ziceai ca aici e morga! sange peste tot, unelte neobisnuite pline de sange si in mijlocul camerei, o masa mare de operatie.era patata de sange. de sange proaspat.

raman putin blocata controland camera cu privirea. mirosea oribil, dar trebuia sa inaintam. inconjos usor acea masa . ceva stralucea intr-un colt al camerei. ma apropii incet si vad ca e o bratara. si nu orice bratara, ci bratara de argint a mamei! a primit-o de la tata cand au avut prima intalnire. de atunci o poarta.

o lacrima se prelinse usor pe obrazul meu, facandu-ma sa suspin. se pare ca aici trebuie sa fie.                           ma intorc brusc catre cei doi si le arat bratara. Tom se uita in ochii mei, dandu-mi de inteles ca trebuie sa continuam. 

dupa ce mai controlam putin incaperea, gasim o usa la fel ca cea de lemn. de data asta Tom o deschide, asiguranduse ca nu e nimen. intra urmat de mine si Ruxy. aici mirosea si mai puternic. un miros intepator care nu te lasa sa respiri. ini trag putin bluza pe care o purtam, mai sus pana sa imi acopar nasul. asa face si Tom si Ruxy. era intuneric . ne aprindem telefoane pentru putina lumina. nu aveam semnal.  hm, bun loc de ascuns cadavre! infine, cum incercam sa merg drept dau cu picior de ceva ce ma prinde imediat de picior. scot un sunet ascutit, cat sa atrag toate privirile spre mine. acel ceva ma trage dupa el, eu pierdandu-mi echilibrul si cazand pe cimentul rece.acea mana ma trage dupa ea, eu incercand sa ma apuc de ceva.ma izbeste de coltul carerei si necepe sa se uite insistent la mine. de frica incremenesc. la un momedat se napusteste asupra mea si imi dezgoleste umarul drept. incet incet incep sa disting ceva in intuneric. avea un zambet sadic pe fata. de la spate scoate un briceag si vrea sa imi taie venele. deodata se porneste o baitaie dintre mine si chestia aia.Tom incerca sa ma gaseasca in intunerc si Ruxy sa gaseasca o sursa de lumina. eu tot ncercam sa tip pentru a ma auzi si ceilalti, dar de fiecare data imi punea mana la gura, lasandu-mi un gust de rugina.

ma luptam din rasputeri cu acel ceva, incercand sa ma apar de briceagul sau. resesc sa scot un tipat, da fix atunci ma tranti de pamant soptindu-mi cald la ureche: taci sau o sa fie mai rau!

acel glas...

-t-tata?

nu ma omorati! stiu ca v-am facut sa asteptati dar m-am revansat. am facut un capitol de 1053 de cuvinte! record al meu! infine, LA 3 COMM SI 3 VOTURI PUN NEXT. DE LA PERSOANE DIFERITE COMM-URILE.  multumesc ca imi cititi carta! scuze pentru greseli.