Lacrimi de sange

Poti traii intr-un vis real?

Poate pare o poveste banala... sa-ti schimbii radical viata, cu mainile tale... dintr-o prostie, dintr-o inconstienta...

Oare mai cunoaste cineva, cine era cu adevarat Andreea inainte? Oare stie cineva adevarul pur? Oare ea chiar stia inainte de accident cine este? Oare accidentul a fost o greseala? Ai putea spune ca din greselile vietii inveti... eh... si atunci cand nu sti ce greseli ai comis? cand ori esti inconstient... ori nu sti... ori uiti...?

Viata e un nenorocit de joc. E lumea in care poti face totul si... nu poti face nimic... cred ca deja v-am plictisit, imi cer scuze pentru asta.

imaginati-va... daca puteti... o lume perfecta... o lume in care ati face totul bine, o lume fara de greseala. O lume in care niciodata nu ai fi singur, o lume in care ai avea motive sa zambesti zilnic... si sa simti ca traiesti. Oare exista o astfel de lume? Sau ar putea fi... chiar cea pe care o traiesti si o dispretuiesti zilnic... dar... ar fi putut fi mult mai rau.

O simpla fata ce poate ca avea totul... sau poate ca nu... si care a pierdut totul... sau a descoperit ce are cu adevarat. Plutind pierduta intr-o lume intunecata, Deea calatoreste in adancul creierului ei... cautand o raza de lumina, fie ea cat de mica.

Trecand timpul... trece pe langa o usa alba... dar isi continua caderea in intuneric fara sa reactioneze. Apoi un geam prin care batea groaznic vantul si prin care se auzeau de afara rasete...abia de a putut reactiona... caci a trecut si de aceasta...imagine dupa imagine, fotografii marite si insirate de-alungul unui perete... fotografii haioase, pline de lumina si caldura... Se spune ca ar trebuii sa pastram mereu dovezi materiale din trecutul nostru... find atenta la imagini... se loveste de o alta usa ce dezvaluia o copila ce imbratisaza strans un ursulet de plus si plange privindu-si parintii cum isi fac bagajele, putin mai in colo, o patura intinsa pe jos cu doi copii apropiati de adolescena ce discuta cu tatal lor...Inima Andreei batand tot mai reppede... iar lacrimile strangandu-se la colturile ochilor. Omelodiie lenta in fundal, si cateva chicotelii... apoi o frumoasa domnisoara imbracata elegant dansand cu un tanar impresionant...urmariti si aplaudati.... de doua persoane cu chipurile induiosate si pline de mandrie.

Am auzit candva ca sentimentele...si amintirile chinuiesc inima unei persoane care stie sa-si priveasca trecutul fara sa-l regrete. Adevarul poate fi crud...

Simte o durere roaznica in spate atunci cand se izbeste de ceva ce l-as putea numii pamant...dar langa ea...vine o femeie cu lacrimi in ochii...care intre timp ranjea pana la urechi, dezvaluindu-si coltii...si-i intinde Andreei mana, oferindu-i ajutor sa se ridice...dar speriata fiind de chipul femeii, incerca sa se indeparteze ...insa se opseste in picioarele cuiva, privind in sus vede un barbat batran si nervos, acesta o plesneste pe femeie, apoi o ridica pe Deea... tragand-o dupa ea intr-o camera, unde era un baiat mai mare...a carei infatisare era acoperita de lumina soarelui... Acesta se apropie usor de fata si o imbratiseaza. Surprinsa, ea ii raspunde imbratisarii incepand sa planga.

Brusc totul devine iar intunecat si toata caldura se transforma intr-un ger incurabil... Era toiul iernii si viscolea, undeva in gradina unei case... nu prea departe de Deea, jos, pe zapada era o fata ce plangea in hohote, intoarsa cu spatele. Andreea s-a apropiat usor de ea..... vazand cum isi cresteaza rapid bratul, patand zapada cu un rosu aprins. Fata era imbracata subtire si plina de sange...tremura si ramanea fara aer. Deea a intins mana inspre umarul fetei... dar cand l-a atins, fata si-a intors capul brusc spre ea... avea ochii negrii..un zambet infiorator, de-ti ingheta sangele in vene mai rau ca gerul, si cateva suvite negre ce-i completau imaginea de groaza...timpul parca ingheta... totul in jur a inceput sa straluceasca tot mai puternic, inclusiv cele doua fete... una dintre ele disparand complet in lumina orbitoare...

Mai ramasesera doar Andreea ce acum avea o piatra de mormant in fata ei, care se vedea neclar... plangea si se simtea tot mai amortita... in jurul ei au inceput sa apara... una cate una, niste umbre ce prindeau contur, se stabilizau dar nu complet... inconjurand-o... si apropiindu-se de ea... repetand din nou si din nou aceleasi cuvinte ''tu trebuie...sa mori..!!!'' strigand tot mai tare, urland tot mai aproape, Andreea terifiata, se ghemuieste la pamant si incepe sa planga si sa urle de teama, de groaza, nestiind ce urma sa se intample... Trupurile neclare aproape atingand-o...

** Ei bine...suzele mele pentru lunga perioada in care nu am mai scris nimic. Sper din tot sufletul ca v-a placut acest capitol...si sper ca ma voi stabiliza si voi ridica nivelul aceste ''carti'' cat de mult posibil...doar timpul mai e o problema. Off.....si daca v-a placut...si daca merita, poate un vot, un comment...astept cu nerabdare parerile voastre. Va multumesc ca mi-ati acordat timpul vostru pretios. ^^ **

:

3 lume...incerc sa conbin niste idei intr.o alta carte...mi.ar placea la nebunie,daca ati vrea...sa aruncati o privire prin ea :3 v.as fi recunoscătoare :3 o sa las link.ul "cartii"  aici :3 yeey :3 http://w.tt/1M2t8j4