Lacrimi de sange

~La Doc~

Pam pam pam...Paul Walker ta na na na :)))) sunt in mașină cu Clau si cică mergem sa vedem in ce situație mai e zisa mea sănătate.
Mdeah ma cam doare inima sa ma gândesc cum sunt...dar ca sa nu imi stric starea de bine, ignor orice porcariee si continui sa țopăi pe melodia mea preferata, pusa de Clau la boxe: CAN YOU FEEL MY HEART?
O ador, pur si simplu o trăiesc. Am ascultat pe drum câteva melodii si de la Asking Alexandria si Get Scared...si multe altele, dar asta, pur si simplu o ador.
Clau rade de mine de cand am plecat de.acasa, dar ațâța timp cand il vad zâmbind nu.mi pasa, il iubesc asa de mult si ador sa.l vad fericit.

Ajunsi la capătul traseului intram in spital, apoi in cabinetul doctorului, tipu, caci arata destul de bine, si e tanar...e bine facut si arata asa de sexy in halatul ala nenorocit de alb. Nia niata nia, daca ma mai holbez mult o sa zică, ca am probleme si cu ochii, nu doar cu capul :))...
Ma simt destul de stânjenita atunci cand mi.se spune sa ma dezbrac, dar trebuie sa ma conformez...din bun simt,cred, Clau se întoarce cu spatele, iar eu rămânând doar in lenjerie intima, tremur la fiecare atingere a stetoscopului...m.a cântărit, mi.a luat sânge, probe...chestiuni complicate. Dar la un moment dat imi cere sa ma ridic in picioare si sa fac o prirueta...fac ceea ce mi.se cere si...studiez mimica doctorului, care schimba reacție după reacție.
Il privesc cum iese ca o furtuna din cabinet, atunci Clau se întoarce cu fata la mine, având obrajii roșii iar ochii măriți cat cepele. In secunda următoare intra dl.doctor cu o oglindă mare cat mine de înaltă....si destul de lată, o rezeama de un dulap si imi lasa cale libera sa....sa ma....sa ma privesc.
Cred ca șocant este cuvântul potrivit pentru a descrie ceea ce vad....sunt plina de cicatrici pe corp, am o arsura înnegrită pe spate, pe omoplatul stâng si vânătăi si zgârieturi ...si si si....la naiba, arat groaznic, iar încep sa plang ca o proastă speriata de propriul corp..
Cum observa Clau ma stânge la pieptul lui într.o îmbrățișare...închizându.mi ochii si ascunzandu.i in bluza lui deja uda din cauza lacrimilor mele.
Nu stiu de unde sunt, dar le simt acum durerea la toate de.o data...
Si pana aici a mers ziua mea buna, înfricoșata ma îmbrac încetul cu încetul...in timp ce Clau vorbește cu medicu'. Acesta ii înmânează o punguță cu medicamente cred, apoi pleacă.

Clau: e.esti bine? Cum te simti?
Eu: ma simt, spun si întorc capul. Dar imediat după aceea simt doua brate ce ma înconjoară. Imi pare rau ca sunt asa rece cu el....dar asta e efectul celor tocmai întâmplate.

*sincer m.am îmbolnăvit, cred ca am luat lenesita cronica de la iubitul meu, ca nu stiam cat si ce sa scriu, dar asta e începutul as multor greutăți ce cad pe umerii puștoaicei astea. Era putin cam prea normala, deci o sa îndes niste anomalii :* :))) *