Lacrimi de sange

Adevarul este o Minciuna.

Ma trezesc zambimd, ca in fiecare dimineata, si usor somnoroasa ma ridic din patul cald sa imi fac simpla rutina.

In timp ce eram la baie si ma spalam pe dinti,aud o bataie destul de zgomotoasa in usa. Cand ma duc sa deschid usa o vad pe mama disperata si impacientata.

Mama: Scumpo, esti bine? Ce ai facut? Ce s.a intamplat? De ce ai tipat? *ma interogheaza ea,ramanand fara aer*

Eu: Stai mama,ho, opreste.te! Respira,calmeaza.te! Sunt bine, nu am patit nimic, nu s.a intamplat nimic, ce ai? *fac tot posibilul sa o linistesc,nu inteleg ce e cu ea. Totul e bine, cred ca are auzenii...*

Mama: Esti sigura? Fratele tau m.a tinut in bucatarie pana cand te trezesti, m.am speriat. Ai grija, si daca se intampla ceva te rog sa ma anunti. *ma anunta oarecum calma si ma saruta parinteste pe frunte, iesind din camera, nu inainte sa imi spuna ca in doua ore plecam la doctor*

M.am aranjat suficient incat sa pot pleca cu mama la control.

A da, acum sa va spun ca cu ceva timp,nu mai stiu cand am avut un accident...dar din acea zi,care nu mai stiu cand a fost, am pierderi de memorie sproape zilnic. Cu toate ca din viata mea lipsesc in jur de 5 ani, din cate am inteles.

Partea buna este ca la mine se poate descarca oricine si mi.se poate spune orice secret...pentru ca cu siguranta, ziua urmatoare voi uita.

Partea proasta, e ca in fiecare dimineata...mintea mea e iar goala.

Si sincer cred ca m.am obisnuit cu asta.

____________________

Ajunsa la cabinetul medicului de familie ma asez pe un scaun din sala de asteptare, in fine era mai mult un hol.

Dupa spusele mamei, am mai fost pe aici, si nu ar trebuii sa imi fie teama. Vocea ei ma calmeaza dar ma si ingrijoreaza.

Asteptarea nu pare asa de rea. Si in sfarsit imi aud numele strigat din capatul incaperii putin luminata, si de oameni incarcata.

Intru cu mama in cabinet, ea ii spune ceva la ureche doamnei doctor si pleaca, lasandu.ma singura aici...

Dra X: Buna Andreea, ce mai faci? Cum te mai simti?

Eu: B.bine...*spun cumva timida*

Dra X: nu fi timida, noi am mai vorbit inainte, vreau doar sa sti ca totul va fi bine si ca atat familia ta, cat si eu facem tot posibilul sa te ajutam sa iti revii. Iar acum spune.mi, cum te simti de fapt? Cum e acasa, cum te simti in jurul familiei? Ti.ai mai amintit ceva?

Eu: cum am mai spus, sunt bine, acasa...incerc sa ma simt in largul meu, desii nu multe imi sunt necunoscute. Am vorbit mult cu mama, imi e de mare ajutor, imi dau seama ca e ingrijorata si ca vrea sa ma ajute. Dar uneori ma sufoca, alteori ma simt abandonata. Cateva lucruri, vagi, le stiu de la mama mea. Dar nu vrea sa imi dea mai multe detalii despre trecutul..meu. Am multe stari...vad ca am crescut, si inteleg ca am 17 ani, dar ma simt ca un copil...lipseac ani din viata mea...si sunt in ceata in legatura cu tot ce ma inconjoara. 

Dupa o discutie de vreo ora si jumatate, in care m.am descarcat am primit o hartiuta roz pe care erau scrise multe medicamente, ceea ce m.a cam speriat, apoi a aparut si mama, ne.am luat larevedere de la doamna doctor si am plecat.

____________________

In masina- Mama: Vei fi bine Andre, iti vei revenii si totul va fi bine. Sunt aici langa tine,si te asigur ca totul va fi bine.

Eu: Da mama, sper.

*spun in timp ce ma holbez pe geam. gandurile mele sunt ravasite, si sunt cuprinsa de neincredere...Desii mama si doctorita aia ma incurajeaza, si incearca sa imi ridice moralul...nu stiu ce va fi cu mine.

____________

Vreau sa ma duc la bucatarie sa mananc ceva, dar suspinele mamei ma incremenesc. Eu o vedeam asa de tare, si asa pozitiva. Ma inghemuiesc langa perete, in umbra holului, in sparele usii bucatariei...si chiar daca stiu ca nu e frumos ascult conversatia mamei.

Mama: Nu se poate Damian, nu mai exista nici o speranta. Toti doctorii la care am trimis fisa medicala spun sa sunt sub 15% sanse sa isi revina. Simt ca inebunesc. Ai auzit.o azi noapte! Iar a avut cosmaruri! Iar a plans... Si iar a uitat asta...

*la naiba, sigur vorbeste cu fratele meu. Ce s.a intamplat? Ce e cu mama mea puternica? Vise? Eu visez? Ce cosmaruri? *

Fratele meu: Mama linisteste.te! Daca te aude Andreea o sa i se inrautateasca situatia. Te rog, nici tie nu iti face bine asta.

Mama: Damian, fiule. Cum sa ma linistesc? Banca creste comisionul, sedintele ei de terapie sunt prea rare, retetele sunt foarte scumpe...Damian, zi.mi tu! Ce mama dracului sa mai fac?

*nu mai am cuvinte, nu imi vine sa cred...nu mai pot asculta nimic, nu ma mai pot opri din plans, tremur...trebuie sa plec de aici. Ma ridic si urc atenta treapta cu treapta pana la camera mea. Capul imi bubuie de durere si nu mai inteleg nimic. Par mai multe trepte ca inainte si fix la ultima ma impiedic. Nu stiu daca au auzit dar cum ajung in dormitor ma arunc in pat si incep sa plang. *

*imi cer scuze ca e asa plictisitor,dar trebuie sa ating subiectul...o sa aiba mai multa logica din urmatoarele capitole. *