Dosarul.

52 3 0
                                        

Stiu ca ajunsesem imediat dupa scoala acum cateva zile. De cat timp sunt aici stau mult mai bine cu memoria...adica, am licariri din trecutul meu. Si in fiecare dimineata primesc cate un impuls de la Claudiu...

Afectiunea si grija lui ma fac sa ma simt bine, protejata si iubita. Dar imi pare rau ca nu impartasim chiar aceleasi sentimente. Tin la el enorm, dar imi dau seama ca el chiar ma iubeste. Si nu stiu ce sa fac si cum sa fac pana...macar sa.mi mai revin putin cu memoria.

Bagajele mele imi reintra in drepturi, iar eu scotocesc dupa ceva prin geanta...dar nu stiu ce caut.

Iau fiecare caiet pe rand, deschizandu.l si rasfoindu.l.

Pagina dupa pagina, data dupa data...nimic. Urmatorul. Si caiet urmat de alt caiet, pana dau de unul a5. Un caiet negru, scrijelit cu pixul pe coperta, arata destul de rau, dar pare familiar.

Inauntrul lui sunt desene, randuri scrise...pagini rupte.

Cateva pete rosii micsoreaza vizibilitatea unor cuvinte. Urmate de un craniu desenat cu tus negru. Mazgaliturile predomina infatisarea catorva pagini consecutive...

"Ti.am oferit totul, iar tu m.ai tradat" scrie in partea stanga a unei alte pagini. "Ti.am dat toata dragostea mea, iar tu m.ai folosit" e scris cu litere mari.

Ce oare s.a intamplat cu acest caiet? Il inchid si il asez pe jos, chiar langa mine, iar privirea mea e atrasa de un dosar de bun gust ce sta putin astupat de cateva caiete. Asez in teanc tot ce se poate, iau dosarul in mana si ma urc cu el in brate in pat

Cand il deschid vad un desen cu cateva pietre de mormant, multe umbe, cruci...gropi...un cimitir in toata regula

Pare destul de infricosator, dar e bine facut. Imi place...pe spatele lui e scris cu un marcar negru, cred "fucking the life" si o semnatura.

Ce furios era propietarul. Pun desenul pe pat, urmatoare foaie e plina de versuri. "If today was your last day" e titlul textului. E o melodie, citind vers dupa vers si strofa dupa strofa...un sentiment de nostalgie imi ineaca inima. Daca asta ar fi ultima mea zi, nu stiu ce as face. Probabil mi.as dorii sa.mi recapat complet si brusc memoria.

Continui cu rasfoitul. Imi atrage atentia o foaie, mare, ce are tiparit sis, pe mijloc "Fisa medicala", mai jos scrie "diagnostic" ....ce e asta? Cifre, sau mai bine zis, dati din calendar. Scrisul e urat, intortocheat si indescifrabil. Dar daca ma stradui, pot ....pot vedea "pacientul prezinta traume la nivelul cerebelului" , "pierderi de memorie pe scurta durata" , "vindecare imposibila".... E deja destul, b-ba chiar prea mult.

Ma simt epuizata, sunt derutata,ametita si socata.

Ochii mi.se inchid usor, dar lacrimile nu inceteaza sa.mi pateze fata. E dureros. Si nu mai pot gandii limpede. Ma las purtata de lumea viselor si.mi scufund capul in perna moale si pufoasa din capul patului meu.

*imicermiidescuzeptintarziere, sigreseli. Incacredcacevagresesc, nustiu...m.arajutamultparerilevoastresincere*

Lacrimi de sangeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum