The murderer

Capitolul 8

Pereții bistroului Chiez Ley erau lambrisați cu lemn de o nuanță deschisă, iar cele trei ferestre care dădeau spre stradă erau între-deschise, lăsând aerul cald să pătrundă în încăpere. Un covor subțite acoperea podeaua, iar modelul lui era ascuns sub canapelele tapițate, decorate cu cadre din lemn. În mijloc se mai putea observa un divan din metal spiralat și o serie de mese, încărcate cu meniurile decolorate, încadrate în rame argintii mătuite.

Pe unul dintre pereți era construit un șemineu, decorat cu bibelouri din fildeș și albume foto, atât de vechi încât coperțile lor din piele erau tocite. Tejgheaua se afla în celălalt capăt al încăperii, lângă care fusese instalată o veioză cu abajur din sticlă albastră. Mina a trântit un pahar cartonat pe tejgheaua cu vitrină frontală, unde erau afișate produsele de cofetărie.

— Am cerut un Caramel mocha latte lung fără cremă, cu lapte vanilat rece, nu un Caramel mocha latte simplu cu lapte vanilat cald! s-a răstit spre barman, plină de aciditate.

— Îmi pare rău, dar am rămas fără, a răspuns băiatul, ridicând speriat din umeri.

Adolescenta i-a aruncat o privire amenințătoare și și-a dat ochii peste cap, auzind ușa de la intrare scârțâind, apoi nota ascuțită a clopoțelului argintiu, suspendat de tavan. Și-a întors privirea și l-a observat pe Jack intrând, apoi a făcut un pas în spate, îndepărtându-se de tejghea. Echilibrându-se în tocurile înalte pe care le purta, a început să se îndrepte spre el. Și-a ridicat palma în semn de salut, iar când și-a scuturat brațul, brățările ei circulare din metal au zornăit.

— Credeam că erai în spital, a spus cu mâinile strânse la piept, când a ajuns în fața lui Jack.

— Aşa au crezut toți, a zâmbit arogant băiatul, clipindu-i abil din ochi. Mina a pufnit subtil, dându-şi iritată ochii peste cap. Am fost externat azi, şi-a continuat el fraza simplu, amuzându-se de reacția fetei.

— Şi Chiez Ley e primul loc unde te duci? Mina şi-a arcuit zeflemitoare sprâncenele şi şi-a lăsat greutatea pe piciorul drept, ridicându-şi şoldul acoperit superficial de o fustă plisată, din piele sintetică.

— Iar ești nervoasă? privind-o distrat, Jack i-a aruncat o privire atotștiutoare, impunându-şi un ton îngâmfat. Agasată, Mina l-a privit disprețuitoare, simțindu-şi tâmplele zvâcnind. Te comporți isteric, a replicat Jack, ca și cum s-ar scuza, ridicându-și mâinile în aer, defensiv. Adică, mai isteric decât de obicei, dacă asta e posibil.

Mina a luat o gură mare de aer și și-a închis subit ochii. Cutia toracică i s-a ridicat viguros, coborând cu același ritm puternic, lăsând rafale invizibile de aer. A încercat să clipească ușor, dând semne pale de viață, și a oftat când s-a uitat prin jur, privirea căzându-i într-un abis erodat, curățat de toate impuritățile care-l deteriorau.

— L-au găsit pe Noah, Jack, a zis într-un final, cu o frică senzorială, cimentându-și existența în loc. Glasul i-a fost prins într-un ton prăbușit, trist, privat de aroganța pe care o folosise până atunci.

— Serios? a întrebat băiatul, iar expresia i s-a schimbat brusc. Și l-au arestat?

— E mort, tâmpitule, i-a tăiat-o brusc Mina, iar toată furia pe care se străduise să o reprime a izbucnit, reducându-i sentimentul de vină. Și cineva trebuie să îi spună odată lui Kristen ce s-a întâmplat vara trecută! a adăugat, încordându-și brațele.

— Nu poți face tu asta, e alegerea lui Jolie, a replicat rapid băiatul.

— Da?! Păi asta e o prostie! Cu toții am fost acolo, a strigat Mina, gesticulând nervoasă cu mâinile prin aer. E decizia noastră, nu a ei.