The murderer

Capitolul 1

Încet-încet, Jolie și-a revenit în simţiri. I-a trecut ameţeala şi a devenit conştientă de nenumărate gânduri, care i se zbăteau în cap mult prea repede pentru a le putea surprinde, de parcă ar fi fost prinse într-o colivie. Stătea în dreptul ferestrei, învăluită în întunericul nopții, în timp ce privea curtea din spate – în rondurile de flori, încercuite de grilaje înalte, un felinar îngheţat lumina suprafața peluzei, până dincolo de limita arborilor. Sursa slabă de lumină pâlpâia, aproape stingându-se. Adolescenta a continuat să îl privească preț de câteva secunde, apoi și-a îndepărtat privirea cu propriile ei gânduri intacte.

— Mă auzi?! strigătul prietenei sale i-a inundat gândurile, iar Jolie a scăpat un oftat gutural și și-a poziționat mai bine telefonul la ureche. Vorbea cu Kristen, prietena ei cea mai bună, de mai bine de o oră.

O cunoscuse în timpul verii, când Jolie și familia ei își petreceau vacanța în Redwood. Avea o înfățișare blândă – cu genele alea lungi, cu ochii închişi la culoare, catifelaţi, şi cu uşoara lor alungire orientală; dar era exemplul ereditar de persoană foarte comunicativă, pe când Jolie prefera să se rezume la grupul ei restrâns de prieteni, în număr de cinci – Kristen, Jack, Noah, Anna și Mina, singurele persoane care știau ce i se întâmplase ziua trecută.

— Mda..., i-a răspuns pe un ton liniştitor, ca şi când s-ar fi adresat unui copil agitat, cu autoritatea unui cetăţean. Între cele două fete a urmat un minut de tăcere, timp în care Jolie s-a uitat fugitiv peste umăr şi și-a apucat între degete buza de jos, o buză plină, de un roşu-pal. În fond, niciuna din ele nu știa ce ar fi trebuit să facă sau să spună în astfel de situații.

— Crezi că... ar trebui să mă întorc acolo? Știi... ca să aflu ce s-a întâmplat? a întrebat Jolie, ezitând. Poate doar am înțeles greșit, a adăugat rapid, cu o urmă degenerată de speranță. Și-a simțit imediat genunchii moi, apoi cvadricepşii, şi a simțit subit nevoia de a se sprijini de ceva. A făcut un pas în față, simţind răceala liniştitoare a dalelor de sub tălpile ei goale. Nu dormise toată noaptea, iar oboseala își făcea simțită prezența.

— În niciun caz, a răspuns Kristen, rostind fiecare cuvânt clar și răspicat. Dacă ar fi fost acolo, în dormitorul lui Jolie, cu siguranță s-ar fi asigurat că prietena ei nu avea să părăsească încăperea.

— Atunci cred că o să mă culc, a mințit Jolie, încercând să adapteze o voce obosită, apoi a închis brusc telefonul, fără ca măcar să își ia la-revedere.

Din nou în beznă, în fața ferestrei, și-a scos rapid pijamalele de pe ea şi și-a făcut loc, pe pipăite, lângă dulap. Soarele mai avea puțin și răsărea, iar fata a tras pe ea o pereche de blugi, s-a îmbrăcat cu un tricou și a luat un hanorac, ieșind rapid din cameră și furișându-se afară din casă. Fratele ei dormea, mama era plecată la o întâlnire jurnalistică în alt oraș, iar tatăl ei... ei bine, nu avea nicio idee pe unde umbla. Influenţa minimă, sau chiar inexistentă, pe care o aveau părinţii ei asupra firii copiilor devenise deja un loc comun al eredităţii.

Cu gluga hanoracului acoperindu-i capul și părul dezordonat peste ochii albaștrii, Jolie a ieșit pe strada pustie a orașului, îndreptându-se spre casa vecină. Vocea prietenei sale îi rămăsese întipărită în minte, sfătuind-o să nu facă asta, asemenea unui flux ciclic, chinuitor. După un timp pe care nu l-a anticipat exact, s-a trezit brusc din gânduri, realizând că era deja în fața casei bătrânului. A sărit cu ușurință gardul mic ce îngrădea curtea și s-a oprit în dreptul ușii de la intrare. Și-a ridicat mâna, suspendând-o în aer, dar s-a oprit subit.

Dintr-un oarecare motiv, nu se simțea în stare să facă asta.

A înghiți în sec, apoi a ciocănit scurt în lemn, pregătindu-se să audă zgomotul ascuțit al pașilor lui Walter, ce aveau să culmineze pe hol. Dar imediat ce mâna ei a atins ușa, aceasta s-a deschis, provocând-o să tresară.