The murderer

Capitolul 4

În timp ce o siluetă întunecată alerga cu viteză prin pădure, făcându-și drum printre umbrele nopții, micul oraș Redwood era scotocit și întors pe dos. Vestea că Noah îl omorâse pe bătrân și pe Anna s-a împrăștiat cu viteza luminii, iar ancheta poliției era în continuă desfășurare.

Criminalul înainta pe aleea bătătorită, simțind umezeala pătrunzându-i prin tivul pantalonilor în timp ce mergea prin iarba înaltă. Chiar și atunci când nu ploua, în zonele joase din Redwood era în permanență umezeală. Ciupercile albe creșteau oriunde se găsea un centimetru de suprafață suficient de moale ca sporii să se depună, iar straturi întregi de plante dăunătoare și de ferigi se întindeau sporadic printre trunchiurile copacilor, șerpuind pe pământul jilav. Necunoscutul se îndrepta spre o cabană părăsită, proiectată pe malul unui râu – clădirea din lemn uzat era camuflată perfect de către copaci, iar zgomotele erau acoperite în totalitate de susurul râului. Era locul perfect pentru următoarea crimă.

Locul fusese construit discret, ferit vederii, având la intrare o verandă înaltă, făcută din cherestea veche. Scândurile erau din lemn de stejar, pline de cepuri și de capete de cuie încastrate și vopsite. Ici și colo, câteva pete de vopsea neagră încă se zăreau printr-un strat de lac. Criminalul a ajuns în fața unor scări late din lemn, care dădeau într-o altă cărare, ce se pierdea printre copaci.

A împins ușa de la intrare cu piciorul, apoi a făcut un pas mic în față. Cabana avea o singură cameră, construită în stil ecletic, care acum era aproape goală. Câteva urme de spumă izolatoare se puteau distinge într-un colț al încăperii, iar resturile unor piese ruginite se găseau prin apropiere, multe dintre ele fiind trântite într-o cutie veche din carton. Corpul lui Noah era imobilizat pe un scaun, strâns legat cu ajutorul câtorva frânghii. Gura îi era acoperită cu bandă izolieră, astfel încât țipetele lui să nu se audă prea strident.

O oglindă prăfuită, brăzdată de o zgârietură adâncă pe suprafața ei plană, dezvăluia toată scena din încăpere. Reflexia criminalul se plimba absentă prin cameră, privindu-și masca reflectată în lama strălucitoare a unui cuțit.

— Uite cine s-a trezit! a spus cu o voce răgușită și prefăcută, provocând un tremur incontrolabil să-i traverseze corpul lui Noah. Ochii lui s-au mărit instant când a văzut lama ascuțită a cuțitului, așa că s-a smucit brusc, foindu-se violent pe scaun. Frânghiile erau mult prea strânse, și deja începeau să îi sape în piele, cutându-i încheieturile mâinilor.

— Nu te mai obosi, o să ai nevoie de energie, i-a spus necunoscutul, strângând mai tare în mână mânerul cuțitului.

A apropiat cuțitul mult prea tare de fața lui Noah, poziționând lama rece pe obrazul lui. În secunda următoare, a apăsat cu putere, retezându-i o parte din obraz. Sângele a țâșnit din rană, stropindu-i masca și pătând-o cu roșul intens, iar pielea tăiată a căzut pe podea, lipicioasă. Mai multe țipete înăbușite de banda izolieră au părăsit gura lui Noah, încântându-l pe criminal. Lacrimile îi curgeau cu repeziciune, încețoșându-i privirea, iar stropii sărați picurau carnea vie, provocându-i și mai multă usturime. Sângele se aduna într-o băltoacă vâscoasă sub scaun, iar el se simțea din ce în ce mai slăbit. Și-a închis ochii, simțind cum sângele îi curgea în râulețe pe gât.

Brusc, a simțit cum palma criminalului l-a pocnit puternic peste față, lovindu-l în partea obrazului rupt și împroșcând cu picături calde de sânge prin jur.

— Dar nu am terminat, a mârâit el nervos.

Noah simți un gol în stomac. Își ridică privirea, reprimându-și senzația de greață pe care o simțise la auzirea ultimului cuvânt. Doar că în mintea lui, totul se înțelegea de parcă ar fi fost cu capul sub apă: vocea era ștearsă și cuvintele neclare, astfel încât trebuia să filtreze fiecare cuvânt în parte până să realizeze ce a spus.