Din perspectiva lui Max
Semnez niste chesti si ... gata.
Ma duc spre camera lui Iris.
Din perspectiva lui Iris
Stăteam la geam. Era o zii urata. Plouă. O zi normala pentru Londra.
Se pre ca Max s-a intors si ghiciti , nu a batut la ușa. Pe bune fraților, este asa de greu?
-Ghicesti? Spune el.
-Ca sa ce?
-Las ca-ti zic direct. De acum sunt noul tau... farte!
-Mai adoapt?
-Da. O sa fie distaractiv.
M-am ridicat in piciore. Plângeam.
-Ba nu. Te rog lasa ma aici! Adoptata pe altcineva!
-De ce?
-Pentru ca ...
Nu apuc sa termin ca ma dezechilibrez si cad pe podea. Am lesinat.
Din perspectiva lui Max
Mi-a pierit zambetul cand ma rugat sa nu o adopt, dar eu tot o sa o fac.
-De ce?
-Pentru ca ...
Nu apuce sa temine ca leșina. O iau in brate stil mireasa si cobor mergând intr-un fel de living unde erau băieții si directoarea.
Le piere zambetul băieților cand o vede.
-A lesianat.
O aud pe directoare cum injuara pe sub mustața.
-De acum nu mai e proprieatea statului. Faceti ce vreti cu ea.
-NU E UN ANIAMAL. CE AI FEMEIE?se rasteste Dylan la nesimțita.
Baietii se duc sa ii faca bagajele. Erau extrem de putine.
Apoi mergem la spital.
Din perspectiva lui Iris
Ma trezesc. Sunt ...
-INTR-O CAMERA DE SPITAL?!
Pe usa intra baietii.
-Deci te-ai trezit. Acum hai acasa.
-Acasa?
CITEȘTI
Adoptata
Random"De ce mai vrea ? Sunt doar nimic... Sunt uitata de lume. Nu pot ... nu pot sa ma intorc acolo." "Doar incearca. Te voi ajuta." "Promiti?" "Promit."
