Jon-Smith

241 9 3
                                    

Din perspectiva lui Iris

Imi cautam dulapul când simt cum cineva imi puse piedică. Cad jos si aud niste râsete din spatele meu. Ma ridic si imi caut cheia dulapului , fiindcă imi cazuse. Eram obișnuită cu genul ăsta de chestii. În timp ce imi căutăm cheia din priviri , simt cum sunt trasa de mâini si lipita de perete. Ma uit in fata dar vad doar un corp bine lucrat ma uit mai sus si văd fata unui baiat mult mai mare decat mine. Are părul castaniu si ochii căprui.  Are o fata care te-ar înfricoșat doar uitandate la el.

-Ești noua pe aici , nu?ma întreabă el rânjind.

Nu zic nimic. Las capul in jos. Imi era frică.

-Răspunde, ciudato!tipa si imi da o palmă.

Ustura. Din instinct imi pun repede mana pe obraz. El incepe sa mârâie si după râde.

-Laso împace , James!

Imi intorc capul spre locul de unde se auzea țipatul. Era un băiat cu parul brunet si ochii căprui.

-Nu iti baga capul unde nu iti fierbe oala , Daniell .zice James
...parcă.
-Iti mai zic o singura data, las-o.

De ce ma apară? Nici nu ne cunoaștem!

-Dacă nu ce?zice James intorcanduse spre ... Danielle.
-Daca nu asta!

"Salvatorul meu" vine si il trage pe Jams de lângă mine apoi ii da un pumn in burtă. Il ia de tricou si il izbește de perete.

-Pleca.zice Daniell printre dinți.
-Voi pleca , dar nu pentru ca sunt intimidat de tine. Sa stii!

Totul se întâmplase foarte repede.

-Mersi , dar nu trebuie sa faci asta.
-Am , de ce ?zice parca uimit.
-Nu merita sa iti irosește timpul cu mine. Oricum cred ca mai târziu tot o sa ma bata... asa ca nu are sens.

In sinea mea ma bucuram ca ma ajutase , dar tot nu inteleg de ce o facuse.

-Cred ca glumeati.

Imi ridic capul din pământ si il privesc ciudat. Il las in pace si incep sa imi caut cheia. Intru-un sfârșit o gasesc o iau si dau sa plec , dar sunt oprită de Daniell.

-Si cum te cheamă?ma intreaba el.

Incep iarasi sa merg, iar el vine dupa mine. Nu cred ca voi scapa de el prea curând.

-Iris.
-Frumos nume.

Eu nu zic nimic.

-Nu prea iti place sa vorbești, nu?
-Oarecum.

200 , 201 , 202 , 203 , Insafarsit. Ma îndrept spre dulap il deschid si am uit pe orar sa vad ce ora am , matematica. Perfect, materia mea preferata! Sper ca se înțelege sarcasmul. Imi scot manualul de mate si dupa inchid dulapul.

-Clasa a 7-a deci.zice el , uitasem si de el.
-Da...
-7 cât?
-D.
-Super! Eu sunt 8 A si am clasa langa a ta.

Serios?! Cat de posibil era si asta?! Ne indreptam spre clase. Ajungem in fata sălilor si imi zice:

-Pai sper sa ne mai întâlnim. Si ai grija, James este destul de violent.

Nu ,ca nu am observat. Intra in clasa lui. Intru si eu in clasa. Ma uit prin clasa sa vad ce banci sunt libere. Ma asez in ultima banca care era chiar langa geam. Perfect! O sa stau singura. Exact cum imi place mie.

Dupa scurt timp intră si profa' de mate in clasa. O saluta si după zice:

-Se pare ca avem o eleva nouă. Haide , vin-o si prezintate.

Ma ridic sfioasa din banca si ma duc in fata clasei.

-Sunt Iris Jonson si am 14 ani.
-Stai! Mie mi s-a zis ca pe noua eleva o cheamă Iris Smith.

Am uitat ca am luat numele lui Max. Acum ce fac?!

-Pai.... cam da.
-Ești Jonson sau Smith?
-Jon-Smith.zic foarte rapid.

Trebuie sa ma obișnuiesc cu noul nume.

-Bine. Am... ai putea sa spui câteva lucruri care iti plac? Adica ce iti place sa faci .... sau.... cum stai cu matematica.

Abea am făcut școală , cum sa ma descurc cu matematica? !

-Imi place sa desenez deșii nu ma pricep si sa cu matematica stau destul de bine....?
-Bine.... . Dute inapoi in bancă.

Acum probabil toată lumea imi va zice că nu imi știu numele de familie. Of....

Imi pare rau ca nu am mai postat. In vacanta de iarna imi planuisem sa fac mai multe capitole la ambele carti, dar .... nu am scuze. Imi pare rau ca e asa scurt. O sa incerc sa postez cât mai repede.

AdoptataUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum