Adoptata

Coșmarul vieții mele

Din perspectiva lui Iris

-Asta au spus toti!
-Care toti?

Erau ce-i care ma adoptase înainte. Imidiat intra si băieții în camera. Imi e frica. Sigur o sa ma bata.

Din perspectiva lui Max

Se aud tipete din camera lui Iris. Urcam imediat si ea cu Austin erau într-un fel de imbratisare.

-Ce se intampla aici?
-Nu stiu. Eu doar am îmbrățișat-o si a inceput sa tipe. Crede ce vrea sa o bat. Ce sa fac?spune repede Austin.
-Da-i drumul.

Austin executa imidiat, dat Iris face si mai rau. Se duce la cel mai apropiat colt al camerei. Sta cu piciorele la piept si tot tipa:

-Va rog nu imi faceti nimic! Nu va-m favut nimic!
-Acum ce facem?zice Nick.
-Nu stiu! Hai sa o ducem la spital.

O iau repede in brate si mergem cu totii la masina. Dupa 20 de minute ajungem la spital. Intram in el si vedem o asistenta care trece pe acolo. Intelege imidiat si zice:

-Domnule doctor, veniti imidiat! O sa avem nevoie de un calmant.

Mai multe asistente vin si o pun pe un pat si după o duc
intr-o camera alăturată. Ne asezam pe scaunele din fata camerei. Se aud tipete din incapere , iar apoi este liniste. Un doctor iese si zice:

-Sa ma urmeze un părinte sau un tutore legel.

Il urmez pana la un birou.

-Vii s-a mai intamplat lucruri de genul?zice doctorul.
-Nu. Am adoptat-o acum cateva zile. Ce are?
-A avut doar o criza . Va trebuii sa aveți mare grija. Va voi prescrie niste medicamente si va pot recomanda un phiholog
-Multumesc!
-Semnati aici si puteti sa o luati acasa dupa ce se trezește.

Semnez si plec înspre salonul lui Iris. Aceasta dormea asa ca ii intreb pa baieti daca vor sa mergea la cafeneaua de langa spital. Acestia accepta si plecam .

Din perspectiva lui Iris

Ma trezesc din cauza unei sticle sparte. Când deschid ochii il vad chiar pe el , persoana pe care am sperat ca nu o voi mai vedea niciodată.

-S-a trezit frumoasa adormita?zice el in batjocura.

Incepusem sa plâng.

-Wow... acum plange.zice la fel.
-Tu..... ce.... cauti ..... aici?zic tremurand.
-Am venit dupa tine. O sa plecam cat mai departe de tara asta dezgustătoare... si tu vei un fel de menajera.

Ma ia brutal de mana si ma da cu capul de perete. Tipam cat ma tineau plamanii. Scoate un scoci ,sfoara si o geanta foarte mare. Imi pune scociul la gura si ma leaga la maini. Ma trage de par. Incercam sa tip dar ma tragea mai tare. Parca spitalul asta ar fi gol. NU MA AUDE NUMINI?

-Nu mai tipa!

Din perspectiva lui Max

Probabil ca Iris s-a trezit. Nu indreptam spre salonul ei cand auzim cum cineva tipa din salonul ei sa nu mai tipe alegam spre salon si cand intram o vedem pe Iris legata si batuta de un tip. Cand a vede , Iris se uita la mine si inteleg ca vrea ajutor. Baietii il indeparteaza imidiat pe tip de lang Iris . Eu si Dylan ne apropiem de ea. O dezlegam si punem pe pat. Ea plangea, dar o inteleg.

-Totul o sa fie bine.

O îmbrățișez , dar imi aduc aminte de faza de dimineață si ma retrag , dar ea ma trage si ma îmbrățișează. Dupa ce politia il
ia pe tip si se mai linisteac apele toti ne aliniem in jurul lui Iris.

Dylan vrea sa zica ceva , dar este intrerupt de Iris.

-Va cred.
-Poftim ?zic cu baietii simultan.
-Am fost o proasta. Am crezut ca toti oamenii sunt lafel. Si va-m tratat cum nu meritati. Imi pare rau si acum cred ca ma ve-ti da inapoi spre adoptie dupa cele intamplate astăzi.
-Wow. Ma bucur sa aud asta. Dar sa nu te mai gantesti niciodata la asta. Acum esti parte din familie. Nu te voi da pe nimic in lume.zic eu.
-Sunt cele mai dulci cuvinte pe care mi le-a spus cineva vreo data. Mulțumesc mult!
-Cu plăcere! Imi pare rau ca revin la subiect. Te doare ceva? Daca nemernicul ala a reusit sa imi atinga fica o sa aiba deaface cu mine.
-Fii...că?
-Desigur! Deci...
-Ma doare putin capul si cred ca voi ramane cu cateva semne urate pe obraji si maini.
-Il cunosteai?
-...
-Iris...
-...
-IRIS!
-Da.
-Cine era el?
-Cosmarul vietii mele. El ma ...

Va urma!

Daca ati ajuns pana aici sper ca va place si nu ma muncit degeaba. Scuze pentru greseli.