Iubire si ura [Alta poveste legata de Jeff the Killer]

Capitolul 1

Okey, deci bună! Mă numesc Mary , am 16 ani , încurând 17 , sunt o fată ca oricare alta care are o viață plină de tristețe și durere. Părinții mei au divorțat de când eram mică, iar eu împreună cu sora mea am locuit cu mama care are unele probleme psihice nu prea plăcute . Dacă nu lua niște medicamente , seara începea să tremure, să zbiere si să arunce cu orice găsea în persoana care îi era cel mai apropiată. Aceasta a renunțat la acele medicamente. Sora mea mai mare a reușit să scape de acest chin acum 4 ani, plecând de acasă. Mereu mă întrebam de ce mama striga si plângea, sau de ce eram mereu inchisă in cameră la ora 8 jumătate. Nu o înțelegeam de ce făcea toate astea pe atunci dar acum da. Doar mă proteja . Nu imi pot închipui prin câte trecea atunci când trebuia să stea pe lângă mama mea in momentele alea.. Și uite-mă acum , stau in camera mea , plângând și scriind in jurnalul meu care mi-l dăruise sora mea când am făcut 13 ani . Mă uit la loviturile pe care le am pe corp, zgârieturile de la cuțitele pe care le arunca, mă uit in oglindă și nu mă mai recunosc, încep să plâng căzând in genunchi. O auzeam cum mama începe să strige, știam ce o să urmeze, alte lovituri adăugate la colecția asta. Mă ridic, îmi șterg lacrimile și mă duc în camera mamei mele.. Totul era distrus, numai cioburi pe jos, peretele plin de sânge.. Sângele meu și al surorii mele. Nu știu cât o să mai rezist aici, multe gânduri îmi străbat mintea dar îmi distrage atenția un ciob destul de mare, de la oglindă, care mai avea puțin și imi venea in cap. Trebuie să stau pe lângă ea să nu facă ceva la casă mai rău decât face acum. Mi-a povestit sora mea cum era să ardă casa dacă nu era lângă camera, trebuie să am grijă cât timp o să mai fiu. Okey, începe, începe furtuna de cioburi aruncată spre mine si bețe care chiar nu știu de unde le avea. De data asta a fost altfel, a fost mai rău. S-a apropiat de mine cu un băț , mă lovește in burtă cu el, cad și începe să mă lovească incontrolabil. Se duce după puțin în spate și se pune pe jos apoi începe iar să strige. Eu stau întinsă pe jos, urându-mi viața, simțind cum durerea trecea prin mine si cum din cap începuse să îmi curgă sânge . A terminat, acum o să continue să strige toata noaptea. Încerc să mă ridic și mă duc cu greu la baie , mă uit la mine in oglindă, părul albastru este acum pătat cu sânge. Mhm..

-Uau, ce suvițe faine am.. Ce bine areți in seara asta Mary , ți-a mai spus cineva că iți stp super cu sânge pe obraz și cu un ochi umflat?!? ~ Strig începând din nou să plâng~ Îmi urăsc viața! De ce nu a putut să mă omare acum?!?

După ce imi dau seama ce spuneam începeam să plâng mai tare amintindu-mi de sora mea. I-am promis că nu o să renunț dar chiar nu mai pot. Îmi pregătesc apa pentru a face un duș ca să spăl tot sângele ăsta, apoi mă puneam să dorm.. Bine, încercam , nu puteam din vina mamei mele, cum striga. Îmi iau atunci telefonul și căștile și adorm ascultând muzica. Oricum am mâine școală, super, singurul lucru bun care se întâmplă la școală e că mă întâlnesc cu cea mai bună prietenă , Kora. Singura persoană care mi-a fost alături când mi-a aflat povestea, singura care mă înțelege și care mereu mă face să râd chiar dacă sunt tristă. Mă trezesc înainte să sune ceasul , normal, având un coșmar. Deja e un obicei să am un coșmar. Dar este destul de ciudat. Mă plimb prin pădure simțindu-mă urmărită , mă întorc și văd în spatele unui copac o creatură foarte slabă și lungă, fără față , cu niște tentacule în spate și întinzându-mi mâna gen să vin cu el. Încep să fug dar nu de frică, nu știu de ce , și ceva mă doboară. Un băiat cu obrajii tăiați ca și un zâmbet , alb la față, ochii negrii ca si cărbunele, părul negru, lung și ciufulit care era mai mult ascuns sub gluga hanoracului alb pătat de sânge. Acesta începe sa îmi facă tăieturi pe față apoi văd cum creatura aia ține intr-un tentacul pe sora mea si in altul pe Kora apoi pe amândouă le rupe in două. Încep să strig , să plâng și să mă zbat auzind doar cuvintele " Asta se întâmplp dacp nu ni te alături" apoi mă trezesc. Același coșmar timp de 2 luni.. E foarte ciudat. Oricum trebuie să merg la școală, îmi iau un tricou negru cu alb, blugi negrii cu lanțuri si o geacă de piele , îmi dau părul cu placa , apoi.. Stai.. Loviturile. Trebuie să mi le acopăr , nu am chef sa îi aud pe toți cum o să îi roadă curiozitatea. Îmi pun mult fond de ten , ceea ce rar fac asta , pudră, apoi imi conturez ochii cu negru si ma dau cu un ruj violet. Ce? Asa imi place mie.