Aud glasul nopții

Sărutul

Incep sa fiu din ce in ce mai detasata de toate lucrurile care mi se intampla. Desi, uneori imi pare rau ca sunt asa, iar sentimentele mele par a disparea din mine, totusi cele fata de Louis sunt din ce in ce mai profunde. Se aproprie atat fizic cat si psihic de mine.

Zilele ce au urmat au fost o monotone. Louis m-a mai invatat cateva miscari de lupta, pana la urma s-a mutat la mine in casa in camera de alaturi, iar fratele meu s-a mutat in Germania pentru studii in limba germana. Nu-i de mirare ca mai mereu era plecat si nu puteam sa discut nimic .. desi a trecut prin interventii chirurgicale destul de periculoase, parca l-a marcat si a fost destul de singuratic saptamanile acestea.

Dupa cateva saptamani de cand l-am cunoscut pe Louis, incep sa inteleg pentru ce traiesc chiar daca nu simt nimic si parca sunt neutra.

E aproape decembrie. Fulgi mari de zapada cad nestingheriti, imbracand trupul pamantului intr-o nuanta de alb stralucitor. Vantul isi luase bagajele si a plecat din orasul nostru.. parca nu misca nimic afara. Totul era alb, nimeni nu iesea din casa, totul era pustiu ca un oras abandonat. Vederea pe care o aveam din fata ferestrii, ma indeamna sa scriu cateva randuri compunand astfel o poezie abstracta.

Am revenit la realitate. Ma imbrac gros inavaluindu-mi trupul cu pantaloni de blugi negrii si pulover negru si ghete .. totul negru. Nu stiu de ce ma atrage negrul, poate datorita profunzimii sufletului meu.

Am coborat in bucatarie si l-am vazut pe Louis facand ceva de mancare. Se pare ca de cand si-a facut apariția la mine in casa, cumva ii multumesc, aproape numai el a gătit. Ma asez lenesa ca o pisica langa soba iarna, pe canapea dand drumul la televizor.

-Buna dimineata, raza!

-Mai degraba raza de zapada ca soarele a plecat de mult.

-Corect! , asezandu-se langa mine, punandu-mi clatitele cu nutella in brate.

-Merci mult ca ai grija de mine si ca nu m-ai abandonat pana acum..

-Ti-am explicat de multe ori ca tin la tine.. aceasta rezonanta o vei intelege si conștientiza un pic mai tarziu. Invata sa-ti dai timp sufletului.

Louis****

Desi, e cam aiurita, are o inima buna si stiu ca dupa ce o voi invata toate ritualurile si va stii cum sa se lupte sunt sigur ca va putea lupta impreuna cu mine, pentru a o putea invinge pe creatura aceea.

-Data trecuta am anulat ceea ce voiam sa-ti arat, dar azi nu mai scapi de mine, spunandu-mi cu un zambet luminos.

-Stai, unde mergem?

-Vei vedea!

Cred ca am facut in jur de cateva ore pe drum. La un moment dat a intrat pe o straduta cu pamantuĺ batatorit, atat de vechi si de pustii erau locurile acelea. Cu toate ca totul părea un miracol si o minune cu acea priveliște minunata, aveam impresia ca totul e ca dupa un război dintre doua popoare.

A oprit in fata unei mici cabane de lemn, iar langa era un lac destul de mare. Padurea ce inconjura casuta se reflecta in apele linistite. Totul in jur era sublim. Se auzea, in schimb, un ciripit usor ascutit ale unor pasari ce au ramas impreuna cu anotimpul rece si nu au plecat cu celelalte. Ramasesem uimita de lucrurile din jur. La un moment dat, ma invarteam de nu ma mai opream, dar nu constientizam fiind absorbita de atmosfera aceasta.

Louis m-a luat de ambele brate si s-a uitat in ochii mei. Parca eram fermecata de el. Ochii lui, nasul, buzele, parul moale, urechile.. mai ca era sa lesin in bratele lui.

** Era atat de frumoasa, vesela, uimita. Eram fericit sa o vad, sa o simt langa mine si sa o pot proteja.

-Inchide ochii!, spuse incet aproape in soapta.

Am inchis usor ochii lasandu-ma in bratele lui puternice. Buzele sale s-au lipit de ale mele atat de usor. Am putut in acele momente sa simt acea vibratie si rezonanta, despre care imi vorbea. Inima o luase la goana, probabil nu mai era prezenta acolo. Tremuram incontrolabil, uitand de tot si de toate. Problemele pe care le aveam parca disparusera. Sarutul a durat cateva zeci de secunde,?terminandu-se cu un fior imens pe sira spinarii. L-am luat in brate dintr-o data, fara sa-l mai privesc sau sa ma mai gandesc. Simteam fericire si atat. Nimic mai mult, nimic mai putin.

-Kathy, **imi sopteste usor la ureche.**
Vom sta in aceasta cabana o saptamana. Vreau sa te odihnesti in adevăratul sens al cuvantului, fara dar sau poate.

-Dar, bagaje...

- De bagaje am avut eu grija. Ti-am impachetat cateva hainute, fara ca tu sa stii.

-Heiiiii!! :)))

-Daaa?, incepuse sa ma gadile.

-Termina!

-No, no!, gadilindu-ma in continuare.

In cele din urma, am intrat in cabana. Toata aceasta surpriza a fost aranjata de Louis si pot spune ca i-a iesit 100%.

Toata casa era imbracata in lemn de brad, iar deasupra erau atasate fel de fel de blanuri, tablorui, picturi in toate culorile. Pe jos erau multe macate realizate manual cu modele, diferite. Era o canapea cat se poate de mare si de lata, pe care stateau cateva paturi aranjate. Se auzeau lemnele trosnind in vatra din fata canapelii. Era cald si ma simteam ca acasa.

Louis m-a luat de mana. Avea mana atat de calda, iar eu eram atat de rece.
Am urcat pe scări cu el de mana. Etajul era format din trei camere. Doua micute si una mare. Cele doua camere mici erau tapetate cu un model traditional din vremuri vechi, iar pe jos erau macate multe. Casa era incalzita de o singura soba foarte mare, cea de la parter. Camera mare era putin intunecata probabil datorita (pot spune) faptului ca lenjeria patului si biroul erau negre. Ceea ce m-a impresionat foarte mult a fost peretele din fata patului care tot era un geam imens, ca acelea din New York.

-Eu ma duc sa aduc bagajele.
Se aproprie de mine si-mi da un sarut scurt pe buze. O fi el sarut scurt, dar pentru mine a durat mult mai mult decat va puteti imagina.

-Vin si eu, asa ma mai obisnuiesc cu locul.

-Nu, nu mai iesi afara. Este frig. Daca vrei sa ma ajuti, in bucatarie jos sunt mai multe pliculete de ciocolata calda.

-Perfect!

Ziua a trecut foarte repede. Timpul n-a putut sa stea pe loc. Eram fericita. Inca tremuram de fericire. Mintea imi statea numai la Louis. Eram parca concentrata numai pe: LOUIS in sus, LOUIS in jos, LOUIS in stanga, LOUIS in dreapta.

M-am asezat pe canepea in bratele lui.. doar ale lui si a inceput un film. Nu cred ca a durat 1 ora ca eu adormisem la el in brate. Eram atat de obosita, ma simteam in siguranta, protejata.. cum sa nu ma apuce somnul?

M-a luat usor in brate si dupa ce a urcat la etaj, m-a pus in patul sau, cea cu lenjerie neagra. M-am trezit, pentru ca un fior rece m-a strabatut prin interior. Era frig. S-a asezat si el langa mine si am adormit  amandoi.

Un zgomot puternic s-a auzit dintr-o data. Probabil eram prea obostiti amandoi ca sa ne trezim. Desi, nu a fost un zgomot obisnuit, ci mai degraba unul dubios.