Aud glasul nopții

Hades

***
Stau si parca ma gandesc mai mereu la ceea ce ma framanta, la ganduri, ce-mi intra si-mi ies din cap mai mereu, la faptul ca in inima mea se razboiesc o gramada de imperii ce apartin mintii, la acest timp scurt pe care il am de trait si parca nici constientizez. Doar moarta, probabil, o sa aflu adevarul sublim, ce-mi nascoceste viata .
Ochi-mi sunt patati de povesti de groaza, auzite de la parintii mei de cand eram mica. Eram neglijata mai mereu, complet data pe dinafara.
Tot ceea ce faceam era gresit si asta nu puteam schimba.

In tot universul in care traim exista adevarul si minciuna. Si toti gresim, toti ne ascundem dupa deget de fiecare data, cand doar noi in gandurile noastre stim, de fapt, despre ce este vorba.
Insa, nimic din toate acestea nu ma ajuta, pentru ca am fost, raman si voi fi mereu pierduta in spatiul nefiintei.

***
Toata aceasta poveste despre melancolia absurdului sau cum naiba s-ar numi, o las in urma, ar trebui sa ma concentrez acum, sa ma adun.
Recapitulam.
Sunt o fiinta ce are puteri, dar nu stiu sa le foloses...
-Ce naiba e asta?!, intreb nelinistita uitandu-ma in jos cu mirare.
Un val de nesiguranta si anxietate imi strabate trupul putin obosit de la drumul parcurs. E un fel de prapastie, care pur si simplu a aparut in fata mea sau eu n-am fost atenta la drum, din cauza nelamuririi mele despre relatia mea cu viata asta.
Pot spune ca era cat pe ce si cadeam, dar hei, ghiciti, chiar am fost atenta si n-am pus piciorul drept la inaintare.
-Tu chiar vrei sa ma superi, nu?, spuse o voce din spatele meu, cu o usoara tremurare de spaima.
-Dar tu cine esti? Ne cunoastem?, spun in timp ce ma intorceam nelinistita la auzul vorbelor.
-Chiar conteaza asta pentru tine acum? Era sa cazi si stii ce s-ar fi imtamplat daca ai fi cazut, nu?
-Nu stiu, tocmai ce astept sa fiu informata de un strain, care probabil mai devreme in timp ce ma uitam in jos exista varianta sa se fi holbat la fundul meu.
-Eu n-am chef de glume. Vorbeam serios.
-Oh, crede-ma pe cuvant, asta fac si eu acum cu tine, aici, spun ofensata si putin intrigata de ce se intampla.
-Prapastia mortii!
-... (ma uit la el ciudat si cu o fata de: "pe bune? Hai sa fim seriosi")
-Ce?
-Ce este universul asta? Ce esti tu sau cine esti tu si cum naiba am ajuns aici?
-Sunt Hades! Probabil ai mai auzit de mine.
-Oh, esti zeu. Oh. DOAMNE! Esti ZEU!
-Da, asa se pare!
Ma dau inapoi speriata, pentru ca din cate stie creierul meu, acum speriat, entitatea asta apartine lumii transcendente a firii, este zeul  celor fara viata, adica mai pe scurt, a mortilor.

Nu puteam sa dau si eu de zeul Soarelui sau de zeul marii? De ce fix pe Hades, dintre toti 1000 de zei.. pe Hades. Halal soarta, va jur.
-Nu-ti fie teama ca nu te mananc si nici rau nu-ti fac.
-Stii, metaforele sau expresiile astea sunt un pic asemanantoare. Nu crezi?
-Voi oamenii, nu stiti decat sa criticati, nu vedeti partea rationala sau importanta dintr-un cuvant sau cum ii zici tu "expresie".
-Ok..? Spun, uitandu-ma in jos, de frica sa nu-l supar si sa-i iasa foc pe nas si aburi din urechi.
-Si pana la urma ai de gand sa-mi raspunzi la urmatoarele intrebari pe care ti le-am adresat mai devreme sau ai de gand sa pastrezi secretul acestei lumi doar pentru tine.
-Doamne, dar cat poti vorbi! Nu stiu cat te suporta Louis.

In momnetul cand am auzit numele de Louis am tresarit si ochii mei s-au facut cat cepele de mari.

-Stii ceva de el? Va cunoasteti?
-Da, este fratele meu.
-Fratele tau?
***
In capul meu, in acele momente, se organiza o dezbatere cu tema: Katherine ori e proasta ori e proasta. Nu mai inteleg nimic. Imi zice ca e vampir si acum e frate cu zeul asta, care mai e si paznicul mortilor? Pe bune?
***
-Dar eu stiu altceva! Spun contrariata.
-Oh, crede-ma copilo, Louis nu te-a mintit, doar ca nu ti-a spus chiar tot.
-Cred ca o sa-l trag la raspundere pentru treaba asta.
-Sunteti asa apropiati unul de celalalt? Ma intreaba, ridicandu-si ambele speancene, care apropo erau mai bine pensate decat ale mele.
-Da, oarecum, nu stiu, presupun ca da.
-Ah, inteleg, inca n-ati..
-Poftim? Tu crezi ca doar despre asta e vorba?
-Ah, nu, desigur ca nu! Dar vezi tu, aici la noi sexul este adorat de catre toata lumea, inclusiv de catre barbati si femei, este ceva tipic zeilor, de aceea l-am si inventat pentru voi.
-Cred ca eram destul de destepti sa ne gandim si noi la inventarea lui, avand in vedere ca stiinta s-a dezvoltat foarte mult in ultima vreme si daca imi spui toate aceste lucruri, pe langa act propriu-zis mai exista si acea dragoste, de care nu toata lumea are parte, dar sentimentul este inefabil.

Am observat cu coada ochiului ca l-a suparat ultima mea replica, asa ca ma oprisem din vorbit, de frica sa nu mai scot si alte tampenii mult mai grave pe gura.
Am stat asa pret de cateva minute, fara ca niciunul dintre noi sa mai spuna ceva. Parca asteptam sa vina cineva sau sa apara ceva, numai sa se sparga aceasta amutire dintre mine si el.

-Nu o mai supara, Hades! Spuse un suflet absolut uman, aflat in spatele lui Hades!
Aparuse Louis.. sa-mi repare practic greseala pe are am facut-o.