Aud glasul nopții

Ținutul Zilma

*** Acel divort dintre parintii mei a afectat foarte mult starea mea de spirit sau de gandire logica, mai ales ca tatal meu obisnuia sa bea foarte mult si sa faca multe probleme in casa. ***

La mai putin de o zi dupa ce Louis m-a adus acasa, mi-a explicat aproape totul...

-Kathy, n-ai de ce sa te temi... acea femeie este Elena de care ti-am povestit mai de mult. Sansele sa te revezi cu ea sunt minime...

-A, serios? Si cum se face ca mereu parca simt ca se intampla ceva neobisnuit si dupa imi spui sa stau linistita ca ma ai sub aripa ta protectoare... Louis nu intelegi. Toata aceasta situatie ma copleseste intr-un mod ciudat, mai ales ca parca ieri eram o fiinta normala, care apartinea doar pamantului si azi imi spui ca sunt o entitate venita din alta galaxie, care poate acapara lumea. Si acum am realizat, de fapt, ce mi-ai spus. Adica nu a murit? Nu ai omorat-o?

-Nu.. nu este moarta. Si absolut wow... trebuie sa recunosc... imaginatia ta o intrece si pe cea a vecinului meu, Oscar, care pe vremuri, cand aveam 121 de ani, obisnuia sa scrie tot felul de poezii.

-Uite, vezi? Despre asta vorbesc. Cum naiba aveai 121 de ani si tu arati de parca ai avea 20 ani.

-Kathy, lucrurile acestea le vei intelege mai tarziu, cand vei fii pregatita.

-O, ma lasi cu pregatirea asta!? Numai cand ma uitam la The Vampire Diaries si ii vedeam pe acei oameni, care discutau intre ei ca numai atunci cand ala va fi pregatit o sa-i spuna acel lucru important. E aceeasi chestie si daca o sa-i spuna mai devreme sau mai tarziu. Oricum afla.

-Ok. Bine, am inteles, nu te mai chinui. Ceea ce a spus Elena acum o zi este adevarat. Vrea ca sa-ti foloseasca sangele pentru masinaria ei, pentru a calatorii pe Marte. Si ca sa nu-si faca aparitia moartea in jurul ei, tu esti singura capabila sa-i oferi acest sange.

-Si sa inteleg ca acest sange face omul nemuritor... sau ce?

-Da, un fel de.

-Ei bine, eu nu-i dau nimic, spun nervoasa. Si de ce tocmai eu, din 7 miliarde de oameni... eu sa am sangele pe care ea il doreste.

-Stii ca asta ar spune orice om, care ar fi in situatia ta, nu?

-Da stiu, dar, am vrut sa fiu putin dramatica... stii tu...

-...

-No, nimic? ok..., spun, uitandu-ma in alta parte.

-Ok, hai la antrenamente.

****Nici nu stiu la ce sa ma mai astept. Oricum, sunt constienta ca antrenamentele sunt prea avansate pentru un om, care area aproape zero experinta in ale "luptelor". In fund tot ajung, oricum m-as lupta. Ha, si de data asta n-am mai aterizat pe burta sau pe alte parti ale corpului, a cand am incercat "aruncarea" de pe acoperisul casei mele din curte, am ajuns direct sa ma imprietenesc cu arborele din curtea vecinului. Are o scoarta a naibii de groasa.

-Hai, nu te mai plange atat!

-Nu ma plang, dragule, dar mi-am rup, agatat, jupuit toate hainele de pe mine... inclusiv lenjeria intima.

-Aha...

-Si nu mai fi pervers! Te rog eu mult.

-Eu, pervers? Doamne fereste, tu te gandesti la asta... crede-ma.

-Oh, da, ai dreptate, dandu-ma jos din copac si razand... Ce urat din partea mea...

-Nu-i urat, esti chiar foarte amuzanta.

-Oh, Louis...

Corpul sau cald s-a apropiat de mine, iar buzele noastre s-au intalnit pe o alta galaxie, unde timpul nu avea definitie si nici moartea nu domnea pe acele meleaguri. Cele cateva secunde de melancolie, tristete si fericire s-au sfarsit atunci cand vecinul meu, Frank, un barbat de vreo 50 de ani carunt, cu mustata, a aruncat cu un ziar in noi, pentru ca dragutul de Louis n-a stiut sa sara peste gard atunci cand a patruns in curte, no, dar de ce sa faca asta? Ci a intrat prin gard de-a dreptul, ca saracul se reconstruieste singur. Dar de ce nu?

Stiu doar ca am luat-o la sanatoasa si nu ne-am oprit, pana ce nu am ajuns la o mica terasa, unde mi-a comandat Louis un shake de ciocolata cu oreo. Da stiu, la un moment dat este de luat in considerare ca dupa atatea portii de clatite si shake-uri de ciocolata, o sa fac diabet. Pana atunci, am grija, dar imi traiesc si viata asta ciudata, unde acum s-a ivit o ocazie, in care libertatea s-a exprimat si a vorbit. 

Am discutat foarte mult despre magia neagra, despre faptul ca stia foarte bine sa practice acest lucru si ca nu e de joaca. Bineinteles, mi-a spus sa nu fac asta niciodata. Dar hei, toata lumea stie ca daca ii interzici unui om sa faca ceva, el va face fix contrariul. Asa ca actiunea absolut linistitoare de la terasa, va continua in camera mea de la etaj, dupa ce Louis m-a lasat acasa si  a plecat pentru scurt timp sa rezolve mici treburi "neimportante".

NOTE: Nu ii spui cuiva, care are curiozitatea inascuta in gandire sa nu caute, joace cu supranaturalul, mai ales daca il lasi si singur acasa, dupa mica istorisire. Ceva grav, nu cred ca se va intampla. 

Am intrat incasa si directia mea promirdiala s-a indreptat catre camera lui, unde bineinteles ca am gasit o carte aruncata pe langa pat, cu un cotor galbui si pagini negre cu scris alb... asa ceva nu mai vazusem pana atunci. Cartea nu era una obisnuita, cum ma asteptam sa vad: desene cu pentagrame, vrajitoare, zburand pe maturi deasupra oraselor sau, de ce nu, semnul  Satanei in miniatura. Scrisul era citet, iar schemele sau alte minunatii de genul acestea erau inexistente. Nimic din ceea ce era normal sa gasesc intr-o carte de genul acesta, nu exista. Am gasit ceva interesant, cumva, deschizand-o, fara sa ma uit la o pagina anume.  Vraja,  sau incantatia, era destul de explicita, in legatura cu pasii pe care trebuia sa-i urmez. Ei bine, am facut ceea ce scria, exact. 

Am rostit cu voce tare, increzatoare, cuvintele in limba latina, care oricum nu aveau nici un sens, cel putin nu pentru creierul meu.

**** Stiti momentul acela din filmele cu magie cand cineva se "joaca cu focul" si dupa ce face vraja, pac, cade cartea pe jos, iar persoana dispare. Acelasi lucru s-a intamplat si cu mine, doar ca eu nu priveam asta ca un spectator, ci ca personaj al actiunii. ****

Am ajuns intr-un tinut verde, cu smoala albastra si pasari albe. Fum negru imbibat cu rosu spre gri imi cuprinde fata.

-Ce e asta? Ma intreb, uitandu-ma in zare peste munti.

***In apararea mea, nu era o chestie de viata si de moarte. Louis n-ar fi tinut o carte de vraji mortale langa patul sau, avand in vedere ca aveam acces la orice insemna casa, avand in vedere ca era a mea. Iar un alt argument ar fi povestea spusa de dinaintea acestui eveniment.***