Aud glasul nopții

Coşmar sau Vis

Nu-mi amintesc nimic de azi noapte. Parca mi-ar fi sters cineva toate amintirile pe care le aveam pana atunci.
Toate aceste intamplari ciudate sau mai putin ciudate fac parte, intr-un fel sau altul, din viata pe care o am. Nu e de mirare ca sunt o entitate sau mai stiu eu, ce crede Louis ca sunt. 

Nu mi-am mai asternut de mult timp gandurile pe "foaie". Supararile, liceul, m-au determinat sa nu fac nimic. Sa stau si sa ma uit intr-un anumit punct, fara sa clipesc nici macar o secunda, sa fiu ca o fata pedepsita, care sta nemiscata la colt. Nimeni nu intelege sau toti se prefac, cert e ca tuturor ne este greu. Trecem uneroi prin episoade si greu mai iesim din serial. Uneori nu mai iesim. Sau poate ca da.. eu nu am mai iesit de vara trecuta. Episodul meu se deruleaza continuu 24/24, pana cand se va strica proiectorul si va muri. Iar odata cu ruperea filmului, voi fi si eu pe alta lume.

Oh.. ok. Era cosmar/vis.. cum vreti voi sa-i spuneti. Doar lasati asa si cititi in continuare.

Imi iau lucrurile repejor si cobor scarile. Nici nu am apucat sa mananc ceva, am fugit de frica si de spaima. Louis nu se trezise, cel putin era langa mine in pat, cand am plecat eu.
Nu stiu ce m-a facut sa plec.. probabil voiam sa scap de ceea ce eram sau am fost.

Copacii erau mai mari ca de obicei.. totul era mai mic sau mai mare. Nimic nu mai era la fel. Dupa ce am cotit la stanga, cineva statea rezemat de un copac ciudat.

-M-ai urmarit?

-Nu, te-ai urmarit singura. Toate fricile tale stau in  subconstientul tau. Atata timp cat esti o fire fricoasa, ai un trecut traumatizant, nu e bine sa-ti plimbi sufletul prin locurile acestea. Sunt extrem de periculoase.

-Ba nu, nu sunt! Lasa-ma. Povestea aceasta dintre noi nu are nici macar un sens. Ai venit la mine, mi-ai spus ca am ceva special si ca sunt capabila sa fac ceva ce nu toata lumea poate. Ce pot sa fac? Nimic, mai mult incurc situatia. Nu mi-ai spus de nicio batalie. Sunt ca o floare ofilita, care trebuie smulsa odata.

-Daca vrei sa fiu ironic si sa te bantui toata viata, provoaca-ma. Esti bipolara? Aseara imi cadeai in brate si-ti lasai trupul controlat de mine, acum ce s-a intamplat?

Nu stiu ce s-a intamplat. Doar am cazut si vedeam stele de toate culorile in stanga si in dreapta. Sincer, nu aveam ce face. Trebuia sa stau cu Louis atat cat voia el.

M-am trezit ametita pe pat, nu mai eram in camera lui, ci intr-una total diferita. Cu multe culori vesele (cica) si papusi, cu o priveliste abstracta spre lac. Lac... lacul acela.. ce naiba era cu el? 

Pare ca o scena desprinsa dintr-un film de groaza. Oh... eram intr-unul.
Aveam o rochita diferita pe mine. Una mai transparenta, care mirosea a rom si scortisoara..ce combinatie! M-am dus cu pasi domoli spre geam... si l-am vazut, l-am simtit la cativa metri in spatele meu, uitandu-se la mine.

** Daca ar fi sa urasc ceva pe lumea asta enorm de mult, ar fi atunci cand se uita cineva insistent la mine. **

Mi-a atins usor umarul si m-am intors din reflex. I-am vazut ochii aceia albastrii batuti de lumina Soarelui. Se uita cu o oarecare gingasie satanica. Ceva de genul: "te îndrăgesc, dar abia astept sa te ucid cat mai curand". Un fel de traducere a expresiei fetei lui.
Nu-mi era deloc frica de el. Iubeam sa stiu persoane care vor sa ma ucida si care ma urasc. Dar, la el era diferit.
Ma sarutase.. ce-i drept s-a creat o liniste a sufletului meu in momentul atingerii buzelor noastre.
M-am desprins usor si am fugit pe scari. Scopul meu era sa-l fac sa ma protejeze. Si imediat a pornit si el dupa mine. M-a prins si am observat ca rade. Wow.. un om dur ca el sa rada? Mai putin, dar era adevarat. 

Aceasta era ca o diversiune pentru noi toti. Atat pentru mine si viata, care a luat o intorsatura la 180 de grade, cat si pentru persoanele din jurul meu, care nu inteleg de ce sufletul meu tot dispare din ce in ce mai des in ultimul timp. 

Am gatit amandoi in ziua respectiva. La un moment dat, imi adusesem aminte de scoala..de tot. Ce facusem, de fapt? Calatoresc cu un tip pe care-l stiu de cateva saptamani si in tot acest timp nu am facut niciun eseu sau nicio tema, mai pe scurt am lasat scoala pe un loc inferior, ceea ce nu imi sta deloc in fire. 

Sunt parca o fetita rasfatata luata din film, machiata, coafata care-si joaca rolul vietii intr-o alta  realitate, total diferita. 

Am stat impreuna cu Louis doua saptamani. Am facut o gramada de lucruri impreuna. Si acum o sa va intrebati daca am mai avut tentative de fuga... DA, dar m-a prins in ultimele clipe inainte sa ma arunc in adancimea lacului.

De ce fuga? De ce fuga aceasta de toti si toate? Doar un suflet cu o minte abstracta va intelege, cum binele din fata unei secunde, trece, iar in urmatoarea clipa sa fie totul rau. Totul sta sub un semn de intrebare retorica, neinteleasa si conceputa ca sa creeze confuzie, ca oamenii sa se intoarca iar si iar, pentru a retrai aceleasi amintiri si actiuni, pana se intampla exact ceea ce universul doreste, adica o realitate total straina pentru noi, dar exhaustiva. 

Daca stati sa va ganditi, povestea are un sir de intamplari neregulate, ciudate, dar extrem de complexe din toate punctele de vedere.