Aud glasul nopții

Spitalul abandonat

Nu am apucat sa privesc tot, deoarece mainile lui Louis imi acoperisera deja toata fata. Ceea ce se intamplase era pur inexplicabil. Toata povestea in sine este inexplicabila, mai ales faptul ca Louis imi ascunde multe chestii pe care eu vreau sa le stiu. E destul de logic, as zice eu, nu?

Marea si tot universul ei imi apartin in visul in care am cazut dupa imaginea aceea. Imi puteam vedea parintii si alti oameni cunoscuti interactionand intre ei. Insa, aveam un regret: nu puteam sa ma aproprii de ei, era un fel de zid ce ma oprea sa imi duc imaginatia dincolo de limitele sale.

M-am trezit a doua zi la spital. Sau asa am vazut eu. Peretii erau gri spre negru, iar in camera nu mai era nimeni. Eram conectata la tot felul de aparate, care scoateau tot felul de sunete ciudate. Nu intelegeam ce se intampla.

M-am dat jos din pat si am dat sa ies din incapere. Era foarte ciudat, mai ales ca ma obisnuiesem ca Louis sa fie mereu cu mine prin preajma si sa ma protejeze tot timpul. Mai pe scurt, simteam o dependenta psihica de el, mereu ma scoatea teafara din orice situatie, iar acum eram cu totul singura si nu intelegeam de ce.

Am iesit pe hol. Si ce mai hol... unul si unul, asemanantor cu cel din filmele horor. Jupuit si zgariat de ghiare mari si ascutite, lumina palpaie usor, iar usile fiecarei camere sunt parca smule din tocuri.

-Ceva e neinregula aici...

- Asa crezi? Spuse o voce din spatele meu, usor ragusita si cu o nuanta de teama in ea, aproape inexistenta.

M-am intors si era o persoana aproape desfigurata si mutilata din cap pana in picioare, iar corpul ei era acoperit doar de o mica panza alba, aproape transparenta. Am incercat sa ma duc la ea si sa o ajut, dar atat de slabita era incat si-a dat duhul in bratele mele. Nu mai vazusem asa ceva pana atunici si chiar daca eram speriata, nu aratam asta, pentru ca adrenalina si tristetea din sufletul meu erau injectate cu tona in corpu-mi. Am inceput sa fug, disperata cu lacrimi in ochi.

-LOUIS? LOUIS!!!! LOUIIIISSSSS!!!

Nimic.. nici un raspuns.. singurul care vorbea cu mine era ecoul si atat.

-Si acum ce ar trebui sa fac? Sa-mi activez puterile de "vampirita" si sa musc pe cineva? Ah, Doamne... nici macar nu stiu ce-i cu mine si cum pot sa folosesc toata chestia asta.

Am simtit cum cineva m-a luat de gat si m-a doborat, fara ca eu sa mai pot face ceva si sa ma desclestez din bratele persoanei. Dupa analizele mele era un barbat de doua ori ca Louis, ceea ce asta insemna enorm, mai ales ca Louis era mult mai inalt decat mine.

O banda neagra mi-a acoperit intreaga fata, urmand ca mai apoi corpul sa-mi fie legat cu franghii din cap pana in picioare. Gandul meu mi-a luat-o inainte si am simtit ca aici se afla sfarsitul meu si atat. Imi spuneam rugaciunile cu o liniste atat de asurzitoare, ca putea sa-ti ia mintile.

Am fost tarata si dupa asezata, cred, in patul in care m-am trezit. Acela, de fapt, nu era un spital normal, ci mai degraba unul in care aveau, cred, loc experimente. Asa l-am privit inca de la inceput, inainte sa ma ridic din el. 

Dupa ce fata mi-a fost descoperita, totul in jur era neclar, nu intelegeam de ce m-au readus aici si de ce pana la urma m-am trezit aici. M-au conectat iar la aparatele acelea nenorocite.

Ma gandesc daca Louis a avut de-a face cu toata treaba asta. Sau daca doar vrea sa-mi testeze "extraordinarele" forte supranaturale, pe care nici nu stiu sigur daca macar le stapanesc catusi de putin sau nu.

Din dreapta camerei negre si reci a aparut o doamna, mica de statura, blonda cu ochii verzi, inarmata si imbracata destul de ciudat.

-Hello, draga mea. Cum iti mai e viata?, ma intreaba sarcastic, aproprindu-se de mine si uitandu-se la mine.

-....

- Nu ti-a dat mama natura limba cu care sa vorbesti? Sau ti-a smuls-o Louis in timpul antrenamentului?

Aha deci Louis avea de-a face cu toata treaba asta... Am avut dreptate.

-Te rog sa ma lasi sa plec de aici!

- Ca altfel ce?

In momentul urmatorul m-am luat la harta cu tipa aia nesuferita. Aveam de mult timp un mic cutit de argint pe care mi-l daduse fratele meu cand eram mica, pentru a ma apara cu el, iar acum ii venise vremea sa ma salveze el daca nu o persoana.

 Si astfel am putut sa ma dezleg si o ranesc putin pe "doamna".

Cum va imaginati asta? Acea "paluga" de om si-a lasat "sefa" singura cu mine in salon. Cine ar face asa ceva? Of, lipsa de profesionalism. Aceea femeie, chiar daca era mai mica decat mine, in ceea ce priveste inaltimea, ma luase pe sus la un moment dat si m-a aruncat cat colo, salutand si peretii aceia gri cu ocazia asta. Ma lovisem la cap foarte rau si chiar daca am incercat cu toata puterea pe care o mai aveam (dupa ce nenoroctul acela m-a drogat), nu am putut sa o dobor deloc.

*** In mod normal, stii Louis ar fi trebuit sa apari si sa salvezi Cenusareasa de mine, dar tu nu, erai plecat la cumparaturi cu Mos Craciun, mi-am spus in gand in timp ce ma taram pe jos pe langa pat.***

-Ori ma omori ori ma lasi in pace! Alege! Ii spun deja nervoasa. 

-Oh, dar de ce sa omor o astfel de fiinta ca tine. Si oh, mai nou ti-a revenit glasul?

- Ce vrei de la mine? Si de unde il cunosti pe Louis?

-Cam multe intrebari , nu crezi?
Fie... pe tine te vreau pentru sangele tau, pentru ca esti un vampir pur nascut, pentru mica mea aventura pe Marte.

Ce naiba... Marte? Sange?, Ce legatura au intre ele.... E exact cand incerci sa faci mancare si pui ceva, ce cu siguranta n-are leagatura cu mancarea. Ceee?

- Sa stii ca daca vrei sa te muti pe Marte, ai putea sa o faci si fara ajutorul meu. Presupun ca ai ajuns la varsta la care esti independenta si stii, poti face chestii absolut pe cont propriu. 

-Hai nu zau... nu mai spune. Asculta Katherine, daca faci ceea ce iti zic eu toata lumea e fericita.

-Si prin toata lumea, te referi la tine, presupun, spun sarcastica.
Si mie ce-mi iese? Louis ce castiga? N-ar trebui sa fie o intelegere?

- Of, oare cine te-a invatat sa fii asa de glumeata?...

- Eu, nenorocito!! Spuse Louis, dandu-i cateva lovituri in spate si omorandu-i si omul, care intrase la un moment dat si statea ca un steag langa ea.

-Esti bine? Of Doamne, cate vanatai ai? Ti-au facut ceva?

-Oh, mi-ai ascultat gandurile si ai venit sa ma salvezi?

-Nu prostuto. Acel lucru il pot face, daca sunt langa tine la cativa metrii. Te-au drogat?

-Da, si inca cum! Doar stele verzi si violet vad in jurul meu.

Si in momentul acela mi s-a taiat firul. Adrenalina incepuse usor, usor sa-mi paraseasca corpul, n-am mai putut sa simt nimic. N-am mai vazut, auzit nimic. 

Cine era femeia aceea cu adevarat?

Ceea ce este greu de inteles este, cum unui om simplu, care incearca sa traiasca, sa-si atinga scopul, i se poate schimba radical viata, descoperind neantul, ca punct de reper si totul devine anormal, abstract, supranatural. Totul ar avea o explicatie si in acelasi timp sunt multe intrebari retorice. Totul pare a avea un sens, dar nu in realitatea unui om obisnuit, ci a unei entitati, a carei univers si planete este paralel cu totul.