The Doppelgangers

I love you !

- Am decis sa plec Nik ! Vreau să mă intepartez de tine . Dacă pe spatele meu este pusă ținta si tu încerci mereu să mă protejezi vei devenii și tu o țintă la rândul tău iar eu nu doresc acest lucru.

- Țintă ? Love eu sunt hybridul ! Nu pot fi omorat !

- Nik tu nu intelegi asa-i ? Toată poveste asta e așa incurcata ... Nemurirea ta a fost creata prin sangelei Katerinei , nu esti nemuritor . Ea te poate ucide!!

- Sa incerce ! Nu mă considera o ființă neajutorată . Nu sunt , nici pe departe. Sunt mult mai puternic decat iti poti imagina . Ti-am promis ca te voi proteja și nimeni nu îmi poate schimba decizia. Nici măcar tu...

"Niklaus vision"
Contrazicerile noastre sunt întrerupte de strigatul neîncetat a lui Elijah...

-Niklaus , esti atat de amabil încât să cobori ?

- Ma intorc imediat . Nu te mișca de aici ! Ii spun lui Katherine și ies cu rapiditate din cameră

Coborând treptele o zăresc pe nesuferita de Rebekah pregătind una din prostiile ei vrajitoresti

- Pot sa intreb , ce naiba se întâmplă aici ? Întreb eu deranjat

- Frate Rebekah este dispusă sa ne prezică viitorul si sa ne arate soarta cruda ce ne asteapta . Îmi răspunde Elijah

- Putem incepe ? Adaugă blondina indreptând către noi câte un pumnal pentru fiecare

- Alternative ? Întreb eu ridicând din sprâncene

- Nu ! Îmi răspunde serioasă

Rand pe rand ne tăiem în palma si ii oferim sangele nostru , Rebekah întră parcă intr-o transă si începe să rostească :

- Sânge , sânge . Cu sânge vă hraniti , cu el traiti . Nemurirea voastră , opera mea . Feriti-va de umbra cea rea , in curand cu totii veți cădea ! ... De mână cui ? Nici nu va puteti imagina .

- Suficient ! Am auzit destul . Toate astea sunt doar niste prostii ! Le spun eu întorcându-se spatele pornind înapoi spre camera extrem de agitat

- Niklaus , Niklaus .......O sa vezi că prezicerile mele se vor adeveri .Sfatul meu e sa iti ferești spatele. Strigă Rebekah în urma mea

Urc incet la etaj si ma indrept spre camera lui Katherine , de unde linistea imi tiuia în urechi . Bat la ușă dar nu primesc nici un raspuns . Astept cam 3-4 secunde , apoi deschid si fără permisiune intru înăuntru . Gol .... Camera era complet goala.

- Love? Întreb în pustiu

Ma plimb prin cameră până când zaresc geamul deschis larg , iar pe el o fraghie aruncată .

- Ce ai facut ?!!

Cobor jos intr-o mini-secunda si ii bag in alertă si pe ceilalți. Fără prea multe vorbe, disperat fiind deja pornesc în căutarea ei.

" End of vision "

De ce seara asta trebuie sa fie asa întunecată ? Nici macar stelele nu se zăresc pe cer . Pff ..noaptea perfectă pentru o evadare ! Nu e chiar evadare dar se poate spune si așa . Ohh... Iarta-ma Nik . Nu pot să cred ca trebuie sa fug tocmai de tine . Intrebarea cea mai logică si importantă ... Unde naiba ma duc acum ? Nu e ca și cum as avea unde să merg că sa nu ma găsească nimeni.

Ma indrept spre nicaieri si din senin in spatele meu aud niste pași grăbiți  . Mă intorc , dar nu vad pe nimeni. Paranoia asta !

Ori sunt eu deja prea paranoica ori iar s-a auzit ceva ...

- Daca e cineva , atunci iesi afara la lumina ! Arata-te la față, nu ca lașii ascuns sau ascunsă . Spun eu hotărâtă

- Miaau ! Pisicuței se pare ca nu ii este frică .Nu te-a învățat nimeni ca nu e bine să umbli singura noaptea?!

Rămân șocată când văd un bărbat imens apropiindu-se cu rapiditate de mine  . Mă izbește de perete si mă  prinde de maini blocându-mi orice mișcare, apoi rostește câteva  cuvinte :

- Ai face bine să nu scoți vreun sunet. Nici să nu îndrăznești sa țipi!

Imi trage atat de tare de tricou incat imediat se rupe , apoi isi desface cureaua de la pantaloni . Ma smucesc si scot un strigăt puternic. La terminarea lui imediat primesc o palmă peste fata . Chiar daca era doar una mă doare enorm . A dat cu atâta putere încât puteam sa simt cum îmi arde obrazul.

- Ti-am spus să nu urli! Dacă mai scoti un sunet o sa fie vai s-amar de tine . Taci si profita de momentele de placere ce o sa ti le ofer. Îmi spune el trăgând-mă de păr

-Lasă-mă în pace animalule!

Fără să am habar cum să m-ai reacționez și cum anume să fac să scap din mâinile jegului acesta umblător, îmi simțeam lacrimile reci curgând cu rapiditate.
Norocul imi surade si de data asta . Pe umărul animalului  zăresc o mână ce tocmai il trage înapoi . Privesc mai bine iar chipul mi se lumineaza la vederea lui Nik .

- Nimeni , absolut nimeni , nu o poate atinge pe Katherine a mea . Ii spune , apoi ii smulge inima din piept

Izbucnesc in plans si ii sar in brate . Imi inchid ochii , iar la deschiderea lor ma trezesc inapoi in camera mea .
Stăm aproximativ jumatate de ora fără sa ne spunem nimic  până când mă hotărăsc să rup tăcerea .

- Nik eu ....Nu apuc să termin că mă întrerupe

- Ce ți-a trecut prin cap? Cum ai putut lua o asemenea decizie?! Sa nu mai faci asta niciodată!! Dacă nu ajungeam la timp?

-Imi pare rău! Nu am vrut să se întâmple asta. Am vrut doar sa ma îndepărtez, să te știu în siguranță. Sa te știu bine!

-Dacă tu nu îmi ești alături nu am cum sa fiu bine! Katherine este atât de greu sa îți dai seama că te iubesc?!

Fără ai mai da un răspuns concret încep să zâmbesc și mă apropii de el strângându-l în brațe. Îmi ridică privirea  prinzând cu un deget de bărbia mea iar buzele lui umede, calde și pasionale se impreunează cu ale mele. Continuam așa preț de câteva minute după care el coboară cu săruturile pe gât, apoi pe piept și odată ajuns acolo se oprește, mă privește și îmi spune :

-Ești în regulă ?  Sigur asta vrei?

Drept răspuns îl sărut din nou și ii ridic tricoul aruncându-l pe podea. Ne lipim trupurile iar căldura acestuia mă acaparează cu totul. În bratele lui mă simt altfel... Simt că vibrez, simt că acolo trebuia să fiu din totdeauna.

Cam atat dragilor . Sper din suflet ca vi-a placut si acest capitol. Imi pare nespus de rau ca nu am mai postat de mult dar am avut multa treaba. Va promit ca maine voi posta si urmatorul capitol. Pupiciiii :* :* :* . Va astept cu drag parerile .