Capitolul 13 ❤

22 4 0
                                    

Fiecare dintre noi am avut în viață o persoană în care mereu ne-am găsit pacea . O persoană care mereu ne-am făcut să vrem să  fim mai buni , o persoană pe care mereu am vrut să o facem mândră de noi . Indiferent de cât de răi , buni sau monstroşi am fii fiecare  a avut un acest gen de poveste . Poveste uitată sau poveste care încă bântuie prezentul . Cum am fi însă dacă am reîntâlni  acea poveste  după muți , mulți ani sau poate chiar decenii ?! În momentul reîntâlnirii , toate acele momente frumoase , toate acele amintiri pe care le credeai de mult uitate , vor reveni mai năvalnic decât niciodată . Şi odată cu ele ....şi sentimentele de altădată . Cei mai mulți îşi pierd controlul , dar eu ... Eu abia acum reuşesc să îl câștig..

- Tati ? Spun eu cu o voce tremurândă

- Tati ? Spun eu cu o voce tremurândă

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

- Katerina ... Micuța mea printesă ! Răspunde el iar o lacrimă i se scurge pe obraz

În următorul moment corpul meu revenise la normal iar acum eram liberă să il mişc după pofta inimii . Fără să mai stau pe gânduri printr-o simplă miscare mă arunc în brațele tatei şi îl strâg cu multă putere fără a mai avea intenția de ai da drumul.  Inima îmi bătea cu atâta putere încât toți cei din jurul nostru o puteau auzi. Lacrimile îmi curgeau ca şi o ploaie torențială  în timpul unei furtuni devastatoare . Fără a trece multe momente , Tatia îşi recapătă şi ea cunostința , până acum fiind ca şi adormită , iar la vederea tatei intră parcă într-un şoc profund cuvintele amuțindu-i .

- Micuța Tatia nu vrei să îți îmbrățişezi tatăl ?  O întreabă el, întinzându-şi mâna , făcându-i loc la pieptul lui

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

- Micuța Tatia nu vrei să îți îmbrățişezi tatăl ?  O întreabă el, întinzându-şi mâna , făcându-i loc la pieptul lui

-Nu ai de ce să te temi Tatia ! ( Intervine Rebekah ) Am distrus vraja aruncată asupra ta. Acum nimeni nu îți mai poate controla gândurile şi faptele . Vino ! Vino să ne îmbrațişăm tatăl .

Prinzând-o de mână , Rebekah o aduce pe Tatia lângă noi , apoi toți 4  ne oferim o îmbrățișare călduroasă , cum nu am făcut-o de secole întregi . Ieşind din starea de melancolie îmi țintesc  privirea prea Niklaus,  apoi val-vârtej îi sar în brațe şi îi ofer un sărut pasional .

The DoppelgangersUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum