The Doppelgangers

Capitolul 6

Simt o furie incontrolabilă... Din nou  am rămas pierdut în  întuneric . Nimic nu mai este sigur și nu găsesc nici o cale de a schimba asta. M-am agățat de speranța de a o aduce înapoi iar acum până și această speranță este pierdută...

" End of vision " 

Senzatia asta ... Senzatia asta mă înnebunește! De ce simt că ceva teribil urmează să se intample ?  Eu sunt cea care a câștigat prima bătălie dar totuși  simt  o durere arzătoare în piept....

-Katerina unde este Damon? Nu l-am văzut de ceva timp. O întreb eu în timp ce îmi torn un pahar cu vin

- Ochișorii albaștrii ? A plecat ....  Îmi răspunde ea nepăsătoare

- Cum adică a plecat? Ți-a spus unde?

- Spunea ceva de o răzbunare . Părerea mea este ca  sa dus după Niklaus ...

Auzind  cuvintele  rostite de către  Katerina, scap pahar din mână și pornesc în grabă în căutarea lui Damon.

- Ce Dumnezeule este în mintea lui?! Mă întreb de una singură....

" Damon's vision " 

Îmi pare rău Katherine! Știu prea bine că ce urmează să fac o va răni profund  dar nu am de ales. Totul este spre binele ei! Am promis că îi voi fii mereu alături și nu am de gând să dau înapoi orice ar fii..
Poate că în New Orlens nimeni nu știe de existenta mea dar in orașul meu natal am destui *prieteni*.

-L-ați găsit? Întreb apropindu-mă de unul dintre ei

Îmi face un semn apropator din cap apoi mă conduce înainte până în momentul  îl care zăresc încătușat la pământ....

- Marele și răul hybrid nemuritor Niklaus Mikaelson îngenunchiat de un vampir amărât?  II spun eu triumfător

- Eu sunt singur iar tu  ai armată cu tine ... Nu este chiar correct as spune. Îmi răspunde acesta

- Nu aș avea de ce să fiu correct cu cineva ca tine!

Mă apropii mai tare și ii bat ușor pe umăr

- Esti terminat prietene !!

-Hai să terminam odată jocul asta! Îmi răspunde începând să zâmbească

Nu apun sa îl mai privesc tot jos în   următoarea secundă . Spre surprinderea mea, rupe lanțurile eliberând-se cu ușurință și fără gram de greutate îmi distruge întreaga "armată"....

Singurul rămas în rămânând eu... Niklaus se apropie nonșalant și privindu-mă drept în ochii îmi spune :

-Ți-a pierit zâmbetul micuț prieten?

- Te rog cu ei sau fără, încă am  curajul de a te înfrunta . Iubirea ce o port îmi oferă curaj . Pentru ea sunt capabil de orice fără a sta prea mult pe gânduri ... În schimb tu?! Tu nu mai ai nimic. Ți-ai abandonat presupusa iubire, n-ai mișcat nici măcar un deget încercând să o salvezi. Ai lăsat-o pur și simplu sacrificată.

Reacția lui nu se poate descrie bine în cuvinte. Ochii îi erau plini de furie , iar corpul m-ai puțin începea să îi tremure. Urmatoarea secundă totul în jurul meu devenise întunecat . Loviturile lui Niklaus erau din ce în ce mai dure . Nu mai aveam control asupra propriului corp . Aproape că nu eram capabil să mai simt nimic... Nimic în afară de colții lui reci înfipți în gatul meu eliberând veninul fatal pentru orice vampir.

" End of vision " 

- Nu !! Strig cu toată puterea 

Damon era întins jos , plin de sange iar Nikaus  îl privea de sus , cum își dă ultima suflare . Disperată alerg înspre ei și ma trântesc langa Damon . Îi ridic capul și  il las incet pe picioarele mele .

- Te rog , te rog nu mă lăsa! Ii spun eu cu lacrimi în ochi

- Esti aici ... Ai venit pentru mine. Îmi răspunde el abia mai respirând

- De ce? De ce trebuia să faci asta?

- Pentru tine și aș mai face-o odata! Promite-mi! Promite-mi că vei continua tu ce am început eu. Promite-mi ca nu te vei opri până când vei câștiga războiul asta.

- Nu pot ... Nu pot sa o fac dacă  tu mă părăsești.

- Nu spune asta.... Eu nu te părăsesc , eu îți voi fii mereu alături. Acolo ascuns printr-e umbre , voi fi mereu aproape de tine . Vreau sa fii fericită  , nu contează cum sau cu cine .Te rog zâmbește, o data, o singură dată. Pentru mine!

Printre lacrimi încerc din răsputeri  să schitez un zâmbet . Damon mă privește lung  și îmi răspunde zâmbetului cu un zâmbet, apoi încet își închide ochii.

- Nu ! Nu o face! Nu mă abandona!

- Cred că ajunge cu drama asta de doi bani , nu ? Intervine Niklaus