De a lungul timpului s-a spus ca fiecare om are o dublura in aceasta lume, o persoana care-i seamana perfect din punct de vedere fizic, dar complet diferita ca comportament si aptitudini . Viata o primi si nu ne putem alege destinul , atunci eu de...
Uneori suntem confuzi , atât de confuzi încât nu putem deosebi binele de rău sau binele ce e ascuns sub o mască profundă a răului .
-Katerina !
La un simplu strigăt îmi întorc privirea cunoscând întru totul vocea aparte , ce tocmai imi striga numele.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Tatia ?! Cum naiba ai ajuns aici și cum ai ieșit din închisoarea ta ?
- Katerina ascultă-mă , nu am prea mult timp . Îmi spune ea , ridicându-și privirea spre cer
Milioane de întrebări se învârt prin minte mea în acest moment . Cum a ajuns până aici Tatia ? Cum a reușit să iasă din închisoarea Nemetonului ? Singurul ce o putea scoate e Nik , dar el a fost aici în tot acest timp. Dar atunci cum ?
- Sunt liberă Katerina , dar nu am prea mult timp . Luna dă să dispară , iar coșmarul meu va aparea din nou .
- Despre ce naiba vorbești ? Ce vrei de la mine ?
În loc de răspuns , din partea ei primesc o îmbrățișare neașteptat de sinceră și călduroasă.
- Trebuie să îți păzești spatele . Atât tu cât și toți ceilalți pentru ca sunteți în mare pericol . Un nor negru se abate asupra voastră și în curând își va face simțită prezența . Îmi spune ea agitată
-Tatia nu înțeleg nimic . Explică-te . Ce încerci să îmi spui defapt ? Îi răspund eu confuză
- Trebuie să plec ! Ține minte , soarta tuturor este în mâinile tale . Decizile tale îi pot salva , sau îi pot condamna pe vecie .
În următoarea secundă , puteam simți briza aerului lasat în urma ei . Tatia plecase fără să apunc măcar să înțeleg un sfert din afirmațile ei . Totul e atât de derutant . Parcă am văzut o altă persoană , adevărata mea soră . Am avut senzația că o regăsisem pe moment pe acea fetița pierdută , speriată , cu aceași dorința de a-și salva sora ca acum 1000 de ani .....
" Flashback 1100 years ago "
{ New Oleans , 11 september }
- Mama ! !
Urletele pline de teroare se aud în întreaga noastră casă trezit pe orcine chiar și din cel mai profund somn .
- Ce se întămpla fetița mea ? Sunt aici , mama e cu tine . Nu se va întâmpla nimic . Îi spunea mama îngrijorată
Lacrimile Tatiei curgeau fără oprire , corpul îi tremura , iar buzele îi erau vinete . Strângând cu putere perna la piept , cobor încet din pat și alerg în tălpile goale , până în capul patulu ei , unde mă opresc și încep să o mângâi lin pe obraz .
- Vezi Taty ? Nu ai de ce să te temi . Mama e cu tine , iar eu nu o să te las singură niciodată . Îi spun eu cu vocea sfioasă
- Nu , nu sunt eu . Nu sunt rea , sunt doar o fetița speriată . Ea e rea , ea vrea să mă ia . Nu mă lasa Katerina . Vrea să îmi fure sufletul .
