The Doppelgangers

Own sense

Ce se întâmplă cu mine?! Noaptea petrecută alături de Nik ma făcut să mă simt în al nouălea cer, atunci de ce dimineața îmi aduce din nou aceeași senzație arzătoare? Credeam cu adevărat ca va dispărea după noaptea trecută dar se pare ca nu e așa.
Ma strecor ușor afară din camera lăsându-l pe Niklaus dormind liniștit  , mă  prind  de balustradă si ma trântesc in genunchi . Îmi ridic mainile si imi astup urechile cu ele .  Lasă-mă în pace ! 

" In my mind  " 

- Katherine .... Katherine ! Vino . Vino la mine . 

- Cine esti ? Ce vrei  ?  De ce nu mă lași in pace ?

- Vino Katherine ! Vino si iti voi răspunde rând pe rând la toate intrebarile și curiozitățile tale.

- Cine esti ?  Si unde ar trebui să vin ? 

-  Ai incredere. Ai nevoie de mine ! 

" End "

Vocea din mintea mea  se opreste in momentul in care Elijah se apropie de mine  . 

- Katherine ? Nu ar trebui sa umbli singură pe aici . Îmi spune el

- De ce  nu ?  Sunt in casa  cu familia. Nu e nimic periculos aici .Ii răspund eu

- Familie ? Hm..Daca tu vrei sa ii spui așa atunci prea bine . Te anunt doar ca uneori ar trebui sa te feresti mai tare de apropiati decat de dusmani .

- Fii serios Elijah , nu ai fi în stare să  te atingi de mine, Niklaus este la doi pași distanță.

- Niklaus este derutat , atata tot .  Tu esti  problema aici . Tu esti cea care nu intelege ca fratele meu e indragostit de înfățișarea ta  si nu de tine .

- Cum vine asta , de infatisarea mea ? 

- Simplu. Prin tine se regăsește . E ca si cum ar trai intr-o  amintire.  Când se uita la tine vede singura femeie pe care a iubit-o vreodata : Katerina ! 

- Eu nu sunt Katerina, Elijah!

- Tu ? Tu esti doar o simplă dublură ce  în curând va disparea . 

După pronunțarea ultimelor cuvinte, Elijah dispare. Trag aer în piept și mă întorc în cameră. Mă opresc în capul patului pentru a-l privi preț de o secundă pe Niklaus .
De ce povestea asta trebuie să fie atât de încurcată?
De ce oare trebuie să trec prin atâtea încercări?
Oare Elijah are dreptate? Oare Nik vede în mine o amintire?

"Nik's vision"

Razele  stralucitoare ale soarelui se strecoară  ușor printre draperiile   trase de la fereastră  si imi ajung pe față , lumina lor dandu-mi semn că sa facut dimineata . 
O dimineața  destul de deosebită . O dimineata umana .  Cel putin așa mă simt eu după mult timp ..... Uman .  Singurul lucru ce mă nedumerește este faptul că Love  nu este lângă mine . Unde a disparut din nou ?  Mă ridic repede din pat si val-vartej cobor la parter . 

- Buna dimineata frate. Îmi spune Kol așezat la masă

- Fața ta așa arată mereu dimineața sau astazi e o zi mai speciala ? Ii răspund eu bufnind în râs

- Fața de tâmp o are din totdeauna , te pot asigura  . Intervine Elijah

- Daca esti morocănos fără draga ta iubită să știi că a plecat mai devreme la  Rebekah  si nu se știe cand se va intoarce, dacă se va întoarce. Îmi exclamă Kol

" End of vision" 

- Te ascult Kath. Care este problema colosală pentru care a trebuit să ne vedem așa pe ascuns? Mă întreabă Bekka

Trebuie să recunosc îmi vine enorm de greu să ii explic problema mea atâta timp cât nici  eu nu înțeleg nimic defapt.

- De ceva timp aud o voce. O voce stranie ce mă tot chemă insistent. Ii spun eu bulversată

- O voce ?! Ești sigură ca nu vorbim de Niklaus? El strigă mai mereu ca dementul după tine. Îmi răspunde ea râzând

- Bekka ! E vorba de ceva serios aici! Chiar am nevoie de ajutorul tău.

- Fie, am înțeles! Hai să încercăm sa îți contactăm "vocea".

Rebekah închide ochii și începe să murmurească niște cuvinte încurcate

 - Ține-mă strâns, închide ochii și ai încredere. Îmi spune ea prinzându-mă de mână

Execut imediat ordinul acesteia și intru într-o transă adâncă

- Stiam ca ma vei cauta Katherine!

-Vreau sa te cunosc. Vreau sa stiu cine esti și ce anume vrei de la mine.

- Vino!  Vino si vei primi raspuns la toate întrebările tale . 

- Unde?! Unde anume să vin? Nu înțeleg nimic...

- Nu exista nume si nici locație precisă. Ghidează-te  după propriul simt . Ai incredere! Vei ajunge exact unde trebuie!

Brusc imi dechid ochii iar conexiunea noastra se opreste.

- Deci  ai primit vreun răspuns ? Mă întreabă Rebekah curioasă

Ezit puțin pe moment apoi dăndu-mi seama că nu este bine să îi răspund sincer aleg sa o mint defapt

- Nup.... Niciunul  . Cred că ai avut dreptate și a fost doar imaginația mea. Mulțumesc oricum! Trebuie să plec, după cum ai spus și tu cu siguranță mă caută Nik.

- Vrei sa te conduc acasă?

- Nu !!!! Adică nu e nevoie. Oricum trebuie sa fac câteva cumpărături înainte.

Îmi i-au geanta și ies în grabă din casă, lăsând în urma mea un val de suspiciune.
Cum naiba să mă  ghidez după propriul simt ? Singurul lucru ce imi trece prin cap este să mă întorc acasă . Oare și asta e un răspuns?!

-Taxi!! Strig eu grăbită

Odată ajunsă acasă rămân uimită observând ca nu este nimeni. Niklaus, Elijah și Kol erau plecați, casa fiind goală i-au proasta decizie de ai vizita camera lui Nik.
Deschid ușa ușor si intru înăuntru, rămân uimită la  ce priveliște zăresc. Nu este deloc asa cum imi imaginasem  eu . Era o camera mare, plină de lumină. La fel ca și în dormitorul meu pereții erau plini de tablouri pictate pe pânză. Deasupra pătului domnea portretul lui Niklaus iar pe pat era așezată frumos o lenjerie de mătase albastră . Hotărăsc să mă așez jos simțind parfumul lui dulce îmbibat în toată lenjeria . Fără să vreau ating din greșeală  o fotografie așezată sub pernă . O ridic spre mine și rămân șocată...

- Katerina?!!