The Doppelgangers

Capitolul 12

Înghit în sec și îmi închid ochii  pentru câteva secunde  . Știu că fac o greseală și știu că cel mai probabil  voi regreta  dar pe lângă asta m-ai știu și că ea este  unica persoana  care îmi poate oferi  răspunsurile de care am nevoie .

- Spune-mi ce anume  vrei în schimbul informațiilor pe  care le ai . Îi spun eu hotărâtă

- Hai să începem cu o pungă de sânge. Sunt lihnită. Îmi răspunde ea imediat

- Câte jumătate de ceașca pentru fiecare informație nouă .Ori așa, ori nimic. Intervine Nik

- Împielițatul știe bine cum  să negocieze . Răspunde Tatia

Scot din geanta punga de sânge pe care o am mereu cu mine în caz de urgentă și ii ofer să bea o gură mică din ea, după care mă trag la o parte și îmi ridic din sprâncene dând de înțeles că aștept anumite lucruri.

- Bebelușul din visele tale este defapt o fetiță . Numele ei este Hayden , Hayden Martin și este cât se poate de reală....

Tatia se oprește din vorbit și privește către punga de sânge insistent. Ii ofer să bea  încă o gură mica iar ea îmi  aruncă un zâmbet satisfăcut și continuă ..

- Hayden este orfană. Părinții ei au murit acum cinci ani într-un accident de mașină  .

- Deci a avut  părinți. A avut o familie. Intervin eu

- Sigur că da!  Copiii abandonați , până la urmă sunt adoptați . Îmi răspunde ea

Suspin adânc  iar o lacrimă mi se strecoară pe obraz. Niklaus mă observă imediat și se înfurie .

-Haide love , plecăm de aici . Ființa asta dezgustătoare  numai baliverne îndrugă . Spune și mă prinde de mână  trăgându-mă după el 

- Dacă plecați  nu veți mai afla că această fată  poartă sânge regesc . Sânge Petrova combinat cu sânge de Mikaelson .  Strigă Tatia

Mă smucesc brusc și o i-au la fugă spre ea.  O prind de gât și o trântesc la pământ , punându-mi genunchiul deasupra abdomenului său .

- Ce vrei să spui cu asta ? O întreb eu nervoasă

- Nu îți m-ai amintești Katerina ? Nu îți m-ai amintești de momentul în care ai rămas însărcinată cu prea-iubitul tău Niklaus? Nu îți m-ai amintești de momentul în care ai născut o fetiță absolut superbă? Sau de momentul în care  propriul copil ți-a fost smuls din brațe?

Nik ne privea șocat de cele auzite . Fața mea se umple brusc de lacrimi amare ...  Amintirile o dată furate dau navală asupra mea...

"Este o fetiță! "

"

Un adevărat înger de fetiță "

........

- Tu ! Tu mi-ai furat  copilul nou-născut din brațe  apoi m-ai vrăjit să uit totul!!! Unde e ? Unde e fetița mea , unde e Hope ?! Strig , lovind-o pe Tatia cu putere

Niklaus era  pur și simplu împietrit in fața noastră . Loviturile mele continuau .... Furia și disperarea m-au  cuprins  complet  . Tatia plină de sânge începe să râdă bolnav .

-O să mă omori Katerina . Îmi spune ea

- Exact asta vreau  . Să te trimit în iad  unde îți este locul  .  Îi răspund  eu orbită de durere

- Dacă mor eu îți poți lua adio pe veci de la bastarda ta . Fără mine nu o să
găsești niciodată .

Loviturile se opresc . Mă trag la o parte conștientă de consecințe . Rana deschisă cu mult timp în urma nu se va vindeca  până când nu îmi voi avea din nou îngerașul în brațe  .
Hope ... Unde esti ?