De a lungul timpului s-a spus ca fiecare om are o dublura in aceasta lume, o persoana care-i seamana perfect din punct de vedere fizic, dar complet diferita ca comportament si aptitudini . Viata o primi si nu ne putem alege destinul , atunci eu de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Când amurgul nopții se prelinge ușor peste toate , privesc cerul cum își schimbă culoarea la început în cenușiu , apoi totul se întunecă din ce în ce mai tare .În noapte nu mai există nici un stăpân . Totul e liniștit . Luna este singura care ne privește din depărtare . Oboseala si milioanele de emoții din timpul zilei , mă acaparează cu totul deseori . Seara e singurul timp în care pot spune pe bună dreptate că sunt de-a dreptul liniștită. În decursul timpului trecut nu am reușit să avansez de loc . Niklaus este înca de părere ca fac o prostie . Tatia este înca legată de Nemeton , iar Hope înca lipsește...Nimic nu s-a rezolvat de la sine . Singurul lucru bun până acum întâmplat este că am ajuns aici . În acest micuț orășel numit Rawensly . Numele lui este atât de ciudat precum este și orașul în sine . Ceva ma atras aici , ceva special . O adoleșcentă de 17 ani , numită Hayden Marshel . De când am ajuns aici am auzit multe povești legate de existența ei. Unii spun că e o fată oarecare , alții spun că e o ființă anormală , cu puteri ne m-ai văzute. Un lucru aș vrea și eu . Să o pot găsi! Nu știu dacă este posibil ,dar este ca și cum ar fii intrat în pământ . Am umblat în urma ei mai bine de 3 săptămâni și totuși , nimic...Orice aș face nu pot să dau de ea . Ultimul loc în care mă opresc înainte să părăsesc locul asta mizerabil , este un bar micuț plasat langă benzinăria orașului . Deși pe din afară arată ca o dărăpănătură , înăuntru locul este destul de călduros și primitor . Mă opresc în fața tejghelei, comand un pahar de gin tonic și mă așez la o masă dintr-un colț . Norocul mă face să aud fără să vreau conversația unor puști opriți în stânga mea : "- Deci despre asta e vorba ? Toate nebuniile astea ,sunt doar pentru ea ? - Bro , calmeaza-te . Totul o sa fie bine . Eu si Hayden , vom fi bine . " Auzind numele rostit de unul dintre băieți , mă ridic și fără să stau pe gânduri mă apropii de ei .
- Te rog să îmi scuzi intervenția!... AI spus cumva Hayden ? Hayden Marshel ? Îl intreb eu pe unul dintre ei
- Da... Da, așa am spus. De ce? O cunoști? Îmi răspunde privindu-mă ciudat
- Se poate spune și așa...
Imediat băiatul se retrage câțiva pași înapoi, iar privirea i se întunecă brusc . Pot simți cum bătăile inimii ii accelerează în fiecare secundă tot mai tare .
- Ești încă una dintre ei , așa-i? Mă intreabă , vizibil nervos
- Ei , care ei ? Despre cine vorbești ? Îi raspund eu la o întrebare cu o altă întrebare
Conversația noastră este întreruptă de sunetele geamurilor ce se transformă rând pe rând , în cioburi . În jurul nostru se aud țipetele oamenilor îngroziți de cavaleria tocmai intrată înauntru .
- Fugi ! Îi spune puștiul , speriat prietenului sau
Etalez un zâmbet arogant , îmi înclin capul într-o parte și scot hotărâtă 3 cuvinte :
