De a lungul timpului s-a spus ca fiecare om are o dublura in aceasta lume, o persoana care-i seamana perfect din punct de vedere fizic, dar complet diferita ca comportament si aptitudini . Viata o primi si nu ne putem alege destinul , atunci eu de...
-Știu că am spus că te voi lua cu mine peste tot , dar ce urmează să fac trebuie să fac singură . Îispuneu
- Nici nu se pune problema . Aici e vorba de Hayden , nu de tine . Eu trebuie să fiu acolo lângă ea .
Ne m-ai încercând să îl conving , îmi îndrept privirea spre Rebekah și îi fac un semn aprobator din cap . Două secunde m-ai târziu Mike se pică la pământ , nereușind să își m-ai controleze propriul corp .
-Ce îmi faceți ? Neîntreabăelagitat
-O vrajă pentru paralizarea corpului . Îmi pare rău dar nu am de ales.Asta e singurul mod în care te putem ține aici. Îi răspunde Rebekah
-Sper că nu trebuie să îți facem și ție ceva de genul , nu? Îl întreb pe Tyler care ne privea speriat
- Nu , clar nu.Sunt bine, voi sta aici liniștit .Răspunde el
Îmi învârt privirea în jur verificând dacă totul e bine , apoi mă îndrept spre ușa și dispar .În nu mai mult de 3 minute ajung în fața casei familiei Mikaelson . Am impresia că a trecut atât de mult timp de când am fost ultima dată aici .Inspir adânc și împing ușa de la intrare cu putere. Înaintez câțiva pași apoi îl zaresc pe el.....Nik era singur , cu pânza în față și pensula în mână . Părea că pictează ceva .... Opera lui nu se prea întelegea din moment ce era pictată doar în negru .
- Orice artist are o poveste , știai ? Îl întreb eu din spate
-Și care presupui că este povestea mea ? Îmi răspunde cu o voce caldă
- Ești furios. Nu te mai simți în siguranță și nici nu știi ce să faci pentru a schimba asta. Demonii interiori te controlează din nou în loc să îi controlezi tu pe ei.... Ești singur, complet singur și urăști asta.
Niklaus trage aer adânc în piept, apoi lasă pensula jos și își îndreaptă privirea spre mine
-Știi deja de ce sunt aici! Ii exclam eu
- Poate o să te surpindă dar chiar nu știu . Nu m-am transformat din hybrid în clarvăzător înca .Îmi răspunde el sarcastic
- Unde e ? Unde e Hayden , Niklaus ? Nu o ascunde de mine ....
- Aa , te referi la micuța cicălitoare .... Cine a spus ceva de ascuns ? E chiar ....Vorbele lui sunt întrerupte , iar privirea mea rămâne încremenită
- Pe mine mă căutai ?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Hayden?! Nu îmi vine să cred . Esti exact cum mi-am imaginat. Încerc să îmi exprim emoțile
- Ușor , ia-o ușor. ~ intervine Nik ~ Hayden , ea este Katherine... . O persoană foarte apropiată mie .
Îî privesc nedumerită fără a putea întelege de ce Nik vorbește cu atâta ușurință cu ea.Îl prind de braț cu putere și îl trag catre mine facându-i semn să ieșim afară.
- Aștept de foarte mult timp să te întalnesc , dar acum chiar am nevoie să vorbesc cu Nik între patru ochi . Mă scuz eu față de Hayden , apoi ies afară trăgându-l pe Klaus după mine
- Care este problema ta ? Ai spus foarte clar când te-am întrebat că nu te interesează fata noastră și că nu crezi în existența ei. Deci de ce ai căutat-o și cel mai important , cum ai găsit-o ? Îl intreb eu nervoasă
- În primul rând nu eu am căutat-o și în al doilea rând ea m-a găsit pe mine , nu eu pe ea . Îmi răspunde Nik calm
- Cum adică ea te-a găsit ?
- A venit la mine cerându-mi să o ajut . Era într-o stare depresivă , era Îngrozită... Mi-a spus că a auzit de o bestie jumătate vampir , jumătate vărcolac , ce se ascunde sub o formă umană .Că a auzit de mine ! Problema era că și ea urma să se transforme în aceiași bestie de care se temea .
- Într-un hybrid ?
- Da ....Spune că nu știe ce se întâmplă cu ea, că toata viața a trăit ca un simplu vărcolac, un beta, dar de la o vreme a început să simtă o foame teribilă pe care nu a simțit-o niciodată. O foame de sânge ....
- Este în tranziție .... Acum chiar sa confirmat! Hayden este fata noastră . E micuța mea Hope !
- Nu putem știi asta ...
- Ba da putem ! Nik acum 1000 de ani înainte ca Tatia să îmi ia locul , am primit cel mai frumos cadou posibil de la tine . Am rămas însărcinată cu ea . Rodul iubirii noastre, Hope. Ăsta a fost numele ce l-am ales pentru ea.
- Love eu vreau să cred în toate astea ,vreau să cred că este copilul nostru. Nimic nu m-ar face mai bucuros decât asta ,dar dacă nu este așa ? Dacă am dreptate și Tatia se joacă cu mintea noastră ?
-M-am săturat să îți tot explic. Problema ta e că nu ai încredere în nimeni ,nici macar în tine .Problema ta e că îți e frică să accepți adevărul de teama de a fi respins .Tu nu vezi ce faci ? Alergi și nu ajungi niciunde , pentru că alergi în gol apoi încerci să îți umpli golul disperării cu reușite false pentru a nu te simți singur , trist și dezorientat . Nu mai vreau să particip la toate astea . Hayden e defapt Hope a mea și o să o recuperez indiferent de consecințe!
