Capcanele iubirii

Prolog

***

Într-una din zilele senine ale lunii mărțișorului, fiind sprijinită de pervazul geamului și privind pierdută spre zarea învăluită de tumultul străzii, atenția imi este captată de vocea suavă a unei fetițe care-și roagă cu ardoare părinții să o ducă la mall. În acel moment, un zâmbet fin este schițat in colțul gurii și un fior puternic îmi inundă sufletul, gândindu-ma la ultimele clipe petrecute alături de familia mea, înainte de lungul drum spre România.
,,O să ne fie dor de tine, scumpa noastră!... Să fii cuminte și să înveți pentru ca visul tau să devină realitate! Suntem ferm convinși că vei deveni un doctor bine pregătit ,gata oricând să dai tot ce e mai bun din tine pentru salvarea vieților oamenilor ."
,,Dragii mei, am să vă ascult sfaturile și o să vă fac mândri."; acest ceremonial luând sfârșit cu o îmbrățișare prelungă .

Zgomotul puternic al ușii mă trezește din reverie ,iar privirea îmi este ațintită spre Elena, care înaintează cu pași repezi spre mine, fiind contrariată de starea în care mă aflam.
-Eliza, ce s-a întâmplat? De ce ești așa de tristă, draga mea?
-Hmmm... Nimic, nu te îngrijora!...
-Nu te cred. Te rog spune-mi ce ai pățit , că vreau să te ajut ! Are cumva legătură cu despărțirea de familie?

Nu pot să cred că și de această dată Elena mi-a citit gândurile...Mă simt atât de norocoasă că Dumnezeu mi-a scos-o în cale pe aceasta ființă plăpândă, caldă și altruistă care nu mă lasă să cad în melancolie.De când mă aflu în Romania, aceasta a fost mereu alături de mine și m-a ajutat să trec cu bine peste dorul de casă .Tot ea este cea care mi-a prezentat orașul , mi-a făcut cunoștință cu prietenii ei și m-a însoțit mereu oriunde pașii mei trebuiau să se îndrepte.

Văzând că tăcerea a pus stăpânire peste camera,Elena m-a îmbrățișat prietenește și mi-a transmis o căldură de care aveam atât de mare nevoie ca să pot să mă destăinui.

- Ai mare dreptate, Elena! Chiar și după atâta timp am retrăit cu aceeași intensitate momentul despărțirii de ai mei, moment care mă demoralizează complet...
-Este firesc , scumpa mea! Te înțeleg , deoarece fiind singură la părinți , toată atenția lor a fost îndreptată spre tine , tu reprezentând pentru ei singurul scop în viață . Este ceva normal , deoarece între voi a existat o legătură puternică care nu poate fi destrămată de distanța care se află între voi.

Datorită vorbelor încurajatoare ale prietenei mele toată tristețea din suflet a fost înlăturată, lăsând loc speranței să pună stăpânire asupra întregii mele ființe.

Pentru a destinde puțin atmosfera, Elena mi-a spus cu zâmbetul pe buze să mă îmbrac elegant , deoarece în seara respectivă voi avea parte de o mare surpriză...