Capcanele iubirii

6. Incident neplăcut

 

  Zilele trec rând pe rând, iar anotimpul renașterii reintră în drepturi , învăluind atmosfera cu mirosul reavăn al ierbii ,cu razele dătătoare de viață ale soarelui, acest decor fiind întregit de zborul jucăuș al fluturilor și de zumzetul harnicelor albinuțe.

Mă simt atât de bine, încât nici un lucru sau fapt nu mi-ar putea distruge această stare pozitivistă. Fiindcă este sâmbătă, iar timpul este prielnic , îmi propun să merg în parc și să fac niște exerciții pe aparatele special amplasate ,deoarece țin foarte mult la felul în care arăt, și consider că o persoană care se respectă are grijă și de aspectul fizic. Zis și făcut! Mă echipez și mănânc un măr și un baton fitness pentru a avea necesarul aport caloric . În mai puțin de zece minute mă aflu în fața parcului. Înaintez cu precizie pe aleea înconjurată de diverse tipuri de flori , iar vântul bate printre tei și castani , adiind ușor. Zăresc câțiva copii care se joacă, bucurându-se de toboganele și leagănele frumos colorate. Îmi încep antrenamentul ,făcând un pic de mișcare de înviorare, continuând cu utilizarea aparatelor pentru tonifierea tuturor grupelor de mușchi. În tot acest timp, muzica din căști mă acompaniază și nici nu simt cum trec deja 2 ore de antrenament. Având în vedere că am depus efort, mă simt lihnită și hotărăsc să mă duc la mall și să iau ceva de-ale gurii. În acest sens, cumpăr fructe , legume și pește. Părăsesc mall-ul și mă îndrept spre cartierul în care locuiesc.Îmi văd liniștită de drum și vorbesc cu Elena la telefon. Nici nu apuc bine să închei convorbirea, că simt că pământul mi se mișcă sub picioare și un vânt puternic mă dezechilibrează, iar eu mă aflu întinsă pe asfalt.

Încerc să mă ridic , dar zgârietura de la piciorul drept mă incomodează. Îmi ridic privirea neajutorată în jur și zăresc o motocicletă oprită câțiva metri departare. De pe ea coboară un ins îmbrăcat casual , se îndreaptă spre mine, dar nu pot să-l recunosc ,deoarece poartă cască. Acum îmi dau seama care a fost cauza căzăturii mele: mai mult ca sigur acel imbecil a călcat frâna si a depășit vreo mașină , a trecut cu viteză pe lângă mine, iar eu mi-am pierdut echilibrul ,totul culminând cu faptul că sunt subțire și ușor de ,,învârtit''.

- Nemernicule, uite ce mi-ai făcut! Mi-ai cauzat răni! Dacă nu eram eu puternică, poate acum eram grav rănită, țip și gesticulez într-un mare fel.

-Îmi pare rău, nu intenționam asta!

Mă uit la el și-mi vine să sar la gâtul lui și să-l sugrum. Auzi la el, crede că dacă-și cere scuze rezolvă ceva și apoi totul se șterge cu buretele . Ce nesimțit!...

Nu reușesc să mai rostesc un cuvânt , căci derbedeul își scoate casca , iar doi ochi albăstrui mă privesc miloși. E el... Laurențiu Trifan in carne și oase...

-Tu nu vezi pe unde mergi? Dacă era un copil sau mai rău , un vârstnic , ce se putea întâmpla? mă răstesc la el.

-Îmi pare rău, Eliza! Ai dreptate, sunt vinovat. Dacă nu aș fi gonit cu viteză , acest lucru nu ar fi avut loc.

-Prudența trebuie să-ți fie sfetnic , nu uita asta niciodată. Iar în ceea ce mă privește, stai liniștit, nu rămâi nepedepsit...

-Accept orice, numai să știu că ești bine...

Furia atinge cote și mai mari și încep să-l lovesc . El nu reacționează în nici un fel. După ce termin dulcea răzbunare, ignor durerea provocată de căzătură și încerc să-mi văd de drum. Dar nu pot să fac nici un pas că sunt imobilizată de două mâini puternice.

-Unde crezi că pleci in starea asta, păpușă?

-Acasă, unde altundeva?

-Nu pleci nicăieri singură!

-Hahaha, te pomenești că am nevoie de acordul tău! Vezi-ți de treabă.

-Vorbesc serios, Eliza! Ești lovită din cauza mea! Și așa nu mi-o iert! Lasă-mă să te ajut!

-Nu mai insista! țip din nou la el.

Vede că nu are sorți de izbândă și se îndreaptă spre mine cu un zâmbet ciudat și mă prinde de talie , ținându-mă cu forța în brațele sale. Încerc din răsputeri să scap din strânsoare.

-Nu te mai zbate, că n-ai nici o șansă, păpușă. Ai să faci ce zic eu și punct.

-O să țip și o să le spun oamenilor că mă răpești.

-Fă-o , că nu-mi pasă! Tot ce vreau e ca să te știu în siguranță.

Omul ăsta e nebun! Orice aș zice , el are contraargumente ...

-Oricum m-ai refuzat în noaptea balului când m-am oferit să te conduc acasă. Nu o să se întâmple asta și acum...

____________________________________
  Scumpii mei cititori,

  Vă mulțumesc din suflet pentru întreaga voastră susținere și vă rog să nu ezitați în a vă exprima opinia! Sper să nu vă dezamăgesc ! Pupici :* :) !