Hai să ne luptăm pentru iubirea noastră

M-ai înlocuit...

Zack a plecat,iar eu stau plângând pe podea.Lacrimile cădeau cu repeziciune încât mă usturau atât de tare ochii.

Reușesc să mă ridin de pe podea,punându-mă pe marginea patului,continuând să plâng.

Fiecare lacrimă care-mi părăsea ochii era plină de durere,dezamăgire,confuzie pe lângă o multitudine de stări care îmi sfâșiau trupul.

Nu pot să cred că, Zack a crezut că există ceva între mine și idiotul de Kayle.

Poate că ne-am sărutat,dar nu a însemnat nimic pentru mine sau cel puțin așa cred...

Kayle m-a răvășit sărutul pe care m-i l-a dat,dar nu simt nimic pentru el sau așa cred...Nu!Nu!Nu!Este imposibil sa simt ceva pentru un...un...unul ca el!
Eu îl iubesc pe Zack și asta este tot ceea ce contează!

Mă așez pe patul moale și mă acopăr cu pilota mea neagră...da,da am o obsesie pentru culoarea negru .

Adorm într-un târziu,dar nu cred că am apucat să moțăi și eu 10 minute pentru că o mână rece așezată pe umărul meu mă trezește.

Deschid cu încetinitorul ochii și clipesc des pentru a vedea clar.K....K...Kayle?!Ce naiba caută el în camera mea?!De ce are doar pantaloni pe el?!De ce naiba a venit?!
Îmi puneam o grămadă de întrebări la care nu primeam răspuns,dar de ce a venit aici?!
Ce mai vrea de la mine?!

-Kim!îmi rostește el numele mai mult șoptit.
-Ce cauți aici?îl întreb eu sperând la un răspuns cât de cât credibil.
-Ai plâns?Ți-a făcut ăla ceva?Te-a rănit?îmi punea tot felul de întrebări,ridicole.
-Nu!spun simplu.
-Nu ce?Nu te-a rănit?Nu ți-a fãcut nimic sau nu ai plâns?
-Nu,Kayle!Nu m-a rănit!Nu mi-a făcut nimic și nu am plâns!poate că l-am mințit,dar nu am de ce să îi dau explicații.
-De ce mă minți?

La naiba!Și-a dat seama că am spus o minciunică...

-Poftim?!îl întreb eu,prefăcându-mã că nu știu despre ce vorbește.
-Kim!Ai fața umedã și îmi spui că nu ai plâns!Nu ști deloc să minți.
-Nu am plâns doar am fața udă!
-Cum spuneam,nu ești o mincinoasă bună.
-Vorbesc serios!Nu am plâns doar mi-am curãțat ochii.
-Cu lacrimi?
-Poate.

Kayle nu mai spunea nimic doar mă privea s-au mai bine spus îmi privea buzele,apo ochii și își repeta gestul.
Doar nu are de gând să mă sărute din nou,nu?!Nu!Nu!Nu!Gata!
Primul sărut a fost doar o greșealã.O greșeală care nu se va mai repeta,sper!!!

-De ce ești aici?îl întreb iarãși.

Nu îmi răspunde doar mă privește,acum pe mine.

-Kayle, astept un rãspuns!
-Oh,Kim!Rãspunsurile ar fi atât de simple dacă viața nu ar mai fi atât de complucată!acestea fiind spuse și pleacă.

Stai!Ce?!Pleacă?!Îmi spune astea și pleacã?!

Mă ridic leneșă din pat și merg să îmi fac un duș fierbinte și lung,o baie.

Mă dezbrac și intru în apa caldă care îmi mângâia pielea.M-am scufundat cu totul în apă și parcã din instinct,corpul meu se relexează.