Hai să ne luptăm pentru iubirea noastră

Visez?!

Unde mă aflu?!De ce este totul negru?!

-Heii!Alo!!Mă aude cineva?!Heii!!!am început să strig.

Mă plimbam în întunericul ce mă înconjura și am început să plâng.

Priveam în sus și vedeam cerul plin de stele.Priveam în jos și tot ce vedeam era negru.În stânga,negru.În dreapta,negru.

Doar sus era cerul,restul fiind tot negru în jurul meu.

-Kim!mă striga...sora mea?!?!?!

O priveam și nu știam dacă este real sau este doar un vis de-al meu.

-R-Row?!T-tu e-eș-ești?!
-Da surioară,chiar eu!spune și mă strânge în brațe.
-Dar cum?!Tu?!Ești vie?!
-Kim,eu...nu,nu sunt vie,dar tu trebuie să fi,surioară.Trebuie să te trezești!Trebuie să fi cu mama,tata,Zack și tipul ăla de care îmi povestești tu,Kayle!Trebuie să fi cu ei nu cu mine!Și continuă să-mi vorbești.Și nu uita mereu,mereu voi fi lângă tine!

Plângeam...lacrimile îmi năvăleau pe chip,iar eu plângeam în hohote.

-Row!Nu vreau să mă întorc la ei...vreau să rămân cu tine.
-Off...Kim,acolo sunt părinții noștrii care te așteaptă și care nu știu ce ar face dacă te-ar pierde și pe tine.Îl ai pe Zack care plânge de câteva ore pentru tine și se învinovățește pentru ce ți se întâmplă.Îl ai pe Kayle care nu a plecat de lângă ușa ta pentru că doctorii nu l-au lăsat să stea cu tine în salon.Mai sunt și Mia cu Max care sunt distruși.Kim!Și Julie!Prietena ta este distrusă și speră că te vei trezi...plânge de ore bune și a leșinat de trei ori până acum.Toți te așteaptă!
Du-te!!!

-Nu!spun serioasă.

Nu vreau să mă întorc la ei...vreau să rămân cu Row.De ce m-aș întoarce la părinții mei?!Oricum,deși ne înțelegem bine nu prea sunt alături de mine...De ce m-aș întoarce la Zack?!El a crezut că l-am înlocuit cu Kayle... Pfff,ce ridicol!!!Poate că îl iubesc,dar...
De ce m-aș întoarce la Kayle?! Nu însemn nimic pentru el și nici el pentru mine.Da,poate că m-a sărutat,dar nu a însemnat nimic...
Îmi vor lipsi mofturile lui Max și glumele lui,chiar și meciurile când se prefăcea rănit ca Mia să îi acorde ajutorul.Off...și Mia îmi va lipsi enorm de mult,mai ales momentele acelea când,cântam împreună ...
Și O Doamne,Julie,prietena mea,a doua mea soră,o să îi duc dorul.Clipele cu ea sunt pur și simplu imaginabile .

-Kim!Nu este momentul să te încăpățânezi.Este în joc viața ta,puștoaico!Trezește-te!

-O să îmi lipsești surioară!spun și o îmbrățișez pentru ultima dată.
-Du-te la ei!Și nu uita!Mereu voi fi lângă tine!

Îmi închid ochii și mă gândesc la familia mea.Îmi deschid ochii și mă văd pe mine pe patul de spital,bandajată la mâna dreaptă și la cap.
La piciorul stâng am o julitură mare,iar la dreptul o vânătaie cât Marele Zid Chinezesc,movă-verzuie.

De ce mă pot privi?!De ce nu m-am trezit?!

Ies pe hol și Row avea dreptate,toată familia mea se află aici.

Mama
plângea în brațele tatei.Mia și Max erau foarte palizi și aveau fețele pline de lacrimi.Kayle privea în gol spre ușa camerei în care mă aflam eu.
Julie era î conjurată de câteva asiatente-probabil din cauza leșinurilor- arăta groaznic.
Iar Zack,el se afla pe podea.Stătea pe podea și plângea...arăta cel mai rău,el și Julie...erau distruși.