Noapte. Doua perechi de botine. Doua respiratii formand un mix nebun cu aerul uscat. Un par castaniu, unul blond. Doua siluete confundandu-se cu noaptea.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
-Multumesc ca m-ai condus pana acasa, i se adresa satena blondei.
-Pentru putin ! Dupa tot ce mi-ai spus trebuia sa ma asigur ca ajungi acasa cu bine.
Cele doua se privira cateva minute bune. Niciuna nu avea curajul sa zica ceva, asa ca amandoua s-au resemnat. Dupa un ‘‘noapte buna’’ din priviri, fiecare si-a vazut de propriul drum.
Satena intra in casa, avand inca in minte toata conversatia pe care cele doua o purtasera. Mergea prin casa fara sa stie incotro se indreapta. Vederea i se incetosa, iar ceata devenea mai densa. Si mai densa. Pana cand tanara nu mai putea distinge obiectele ce o inconjurau. Vazu o silueta inalta, intunecata, ce o prinse cand se prabusi inconstienta.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Ochii ei albastri se deschisera, iar pupilele i se dilatara, stimulate de o raza luminoasa ce parea desprinsa dintr-o alta dimensiune. Clipi frecvent pana ce ochii i se acomodara si putea deslusi obiectele din camera. Da, se afla in camera ei, pe patul ei, acoperita de plapuma ei sangerie. Matusa Juddith intra in incapere cu un pahar in mana.
-Ce bine ca te-ai trezit! exclama Juddith.
-Da, ce fericire, spuse tanara sec, inainte de a-si afunda capul in perna.
-Ai lesinat aseara. Ai avut noroc ca doctorul Garett te-a prins.
-Cine ? mormai adolescenta, privind cum matusa sa aseaza paharul pe noptiera.
-Domnul doctor Garett Willstorm. Era aici pentru analizele mele lunare.
-Asa se numesc acum? intreba Dorothea cu un zambet viclean pe fata.
-C-ce? Nu inteleg ce i-insinuezi, Dorothea, se balbai matusa.
-I-ai spus pe numele mic, matusa Juddith. Si se afla aici la o ora foarte inaintata in noapte. Nu sunt idioata, sa stii.
-Bea-ti siropul ! E bun dupa lesin, zise matusa si parasi camera nepoatei sale.
Fata duse paharul cu lichid verzui la nas, schimonosindu-se instant. Lua o gura cu precautie, dar scuipa tot la loc in pahar. Simtea un gust insuportabil, asa ca se ridica si facu cativa pasi pana la birou. Lua nectarina de pe o carte si o duse la gura, muscand cu pofta din ea. Gustul sau il inlocui imediat pe cel de medicament expirat. O parte din sucul fructului i se scurse fetei in coltul gurii. Fu de ajuns sa clipeasca o data inainte sa se stearga, ca in fata ei se afla deja un corp dur. Era al unui barbat. Nu ii vedea fata, capul lui fiind aplecat deasupra coltului gurii ei. Ii vedea doar parul lung, negru, lucios. Mainile lui ii cuprinsera talia, lipind corpul ei plapand de al lui. Ajutandu-se de limba lui dibace, indeparta lichidul de pe barbia fetei. Un sarut rece fu plasat pe coltul gurii intredeschise a fetei, iar mainile ei ii prinsera, ca rezultat, camasa neagra. Era prima oara cand era cu el si vederea inca ii apartinea. Isi dorea sa ii vada chipul, dar stransoarea lui nu ii permitea. Brusc, isi aminti tot ce discutase cu Abigail in ziua precedenta si simti cum inima i se scufunda, inghitita parca de pieptul ei ce se misca rapid, coordonandu-se cu bataile accelerate ale inimii.
CITEȘTI
Jocul iluziei
RomanceS-a intins pe sezlong, inchizandu-si ochii de pisica si ascultand freamatul marii. Simti o rasuflare calda apropiindu-se de buzele ei. Deschise ochii, dar constata cu tristete ca nu era decat briza diminetii, incalzita de razele de soare. Inchise di...
