Stropii reci de ploaie cadeau peste pamantul ce-si juca rolul de cortina, ascunzand cadavrul sub protectia sa. Juddith si nepoata sa se aflau in casa, dand jos tot noroiul ce le acoperea.
Adolescenta se bucura de rasfatul apei calde. Inchise ochii. Se simtea relaxata, uitase pentru un moment tot ce se intamplase. Deschise ochii si tot ce putea vedea era o uriasa intindere neagra. Sau poate era intuneric. Nici ea nu facea diferenta.
-Oare am orbit ? se intreba tanara cu voce tare.
Apa incetase sa mai curga. Cu mainile ei mici, fata pipaii peretele baii, chiuveta, usa. Gasi un prosop pe care si-l infasura in jurul trupului firav. Cand dori sa iasa din baie, se impiedica, dar fu prinsa. Nu, nu de matusa sa, ci de altcineva. Fata fu luata pe sus si purtata cu grija pana pe patul ei moale. Capul sau se odihni pe o perna moale. O mana fina ii mangaie obrazul si isi trecu usor degetul aratator peste buza inferioara a adolescentei. Corpul ce nu apartinea in niciun caz unei femei era aplecat deasupra corpului aparat de prosop al fetei. Simpla prezenta a celuia ce o purtase pana in pat ii trimitea fiori copilei. Fiori ce au fost perceputi ca o reactie la frig, de catre prezenta masculina din incapere. Acesta o acoperi cu o plapuma subtire si isi trecu mana peste trupul ei acoperit de material. Cand simti corpul strain indepartandu-se, fata il prinse de mana si ii vorbi cu o voce joasa, dar ferma.
-Vreau sa vad.
Cu greu, o alta voce ferma, masculina,ragusita, ii raspunse.
-Toate la timpul lor.
-Vreau sa te vad ! insista copila.
-Atunci deschide ochii.
Sa deschida ochii ? Cu un mic efort asta facu, desi putea foarte bine sa jure ca ii avea deschisi de mult timp. Asa cum se astepta, barbatul nu mai era acolo. In schimb, fata observa langa ea o mica agenda telefonica deschisa la o pagina pe care se afla un singur numar, un singur nume : Abigail Allison Morris. Jucatorul ii lasase numarul pentru a-l apela, iar pionul trebuia sa se supuna. Totusi, adolescenta nu era doar un pion, era si o fiinta umana si rationala, asa ca o intreba mai intai pe matusa ei daca stie de aceasta Abigail.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
-Oh, Abigail e o figura ! spuse matusa. Locuia in casa de langa cu parintii ei. Cand avea cinci ani au fost dati afara din casa si s-au mutat in Regiunea Renegatilor.
-Ce-i aia ?
-O zona unde nu ar trebui sa mergi niciodata. Oricum, nu am mai auzit prea multe despre ea inafara faptului ca mereu intra in belele si unii oameni o considera nebuna. Eu o consider doar…
-Complexa ?
-Da. Presupun ca asta e cuvantul.
……………………………………….………………………………………………………………………………………………………………….
Nu dorea sa o sune pe Abigail deoarece nu stia ce i-ar fi putut spune. Nu dorea nici sa incalce regulile jocului, temandu-se totusi de o pedeapsa. Prin urmare, in dimineata ce sosi, fata strabatu tot drumul pana in regiunea interzisa si facu tot posibilul sa dea de Abigail. O batrana foarte amabila ii arata casa unde locuia tanara Morris.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
-Va multumesc ca m-ati lasat sa intru, doamna Morris, spuse fata incercand sa fie cat mai amabila.
-Sigur ! Orice prietena de-a fiicei mele este binevenita oricand. Camera lui Abi e prima pe stanga. Te descurci, da ?
-Da. Multumesc.
Cu fiecare treapta urcata, inima fetei isi accelera pulsul. Cu ficare pas facut era mai aproape de o fata pe care nici nu o cunostea si cu care nu avea nici cea mai vaga idee despre ce ar putea discuta. Totusi, batu politicos la usa si intra.
-Asta da camera ! exclama, facand-o pe Abigail sa tresara.
-Iti place ? Negrul este culoarea mea preferata. Tu trebuie sa fii noua fata din oras.
-Ai auzit de mine ?
-Normal. Cine nu a auzit de fata care paraseste viata de oras pentru cea de pe Insula si mai si lipseste de la inmormantarea parintilor ei ?
-E ceva ciudat ?
-Pentru adulti, da. Pentru noi, nu. Multi dintre prietenii mei te apreciaza deja si nici nu te cunosc. Sa nu mai mentionez armata de baieti care ar vrea sa…iti faca turul Insulei. Dar sa n-o mai lungim. Cu ce ocazie te afli in barlogul meu ?
-Pai…eu…nu…nu stiu. Trebuia sa dau de tine. Asa…asa mi-a spus cineva.
-Cine ? Si ce ti-a zis ? Jur ca daca e vorba de dealer-ul ala prost...
-Ce ? Nu, nu. Nu stiu cine e. Nu am prea vorbit. Doar...mi-a aratat. Mi-a lasat o agenda telefonica deschisa la pagina cu numele tau. Doar numele tau. Si nu stiu cine e pentru ca nu il vad. Dar il simt. Mereu am ochii inchisi cand sunt cu el si nu ii pot deschide.
-Esti drogata ? Pentru ca e OK daca esti. Poti sa recunosti. Adica, sa fim seriosi ! Cine nu e, mai ales pe insula asta ? pufni Abigail.
-Eu ! Nu sunt dorgata ! Doar…e chestia asta. E ca o iluzie si ma ghideaza ca pe un pion.
Chipul vesel si euforia lui Abigail parca au fost alungate de catre cuvintele rostite de adolescenta. Abigail se dezechilibra pentru un moment, cazand pe pat. Dadea aprobator din cap, iar ochii ei fugeau precum argintul viu. Gura era deschisa si astepta cuvintele sa iasa. Arata dintr-o data deplorabil, dar nu pentru mult. Isi reveni oarecum, parand sa inteleaga ceva. Era ca si cum un adevar pe care il astepta de obicei venise acum, cand nu se astepta la sosirea lui. Tot ce a putut ingaima a fost o intrebare, aparent retorica.
-Jocul a inceput ?
CITEȘTI
Jocul iluziei
Storie d'amoreS-a intins pe sezlong, inchizandu-si ochii de pisica si ascultand freamatul marii. Simti o rasuflare calda apropiindu-se de buzele ei. Deschise ochii, dar constata cu tristete ca nu era decat briza diminetii, incalzita de razele de soare. Inchise di...
