Povestea unei povesti

3

Cei doi se aflau fata in fata pentru prima data.
Nu e un sentiment minunat atunci când întâlneste pe cineva nou si simti ca veti fi prieteni buni? Nu e minunat când acel cineva nu stie nimic despre tine,si tu sa te pregătești sa îi arăți lumea ta,iar el pe a lui? Nu e un sentiment ciudat când stii ca urmează sa încerci sa-i castigi prietenia,loialitatea si încrederea doar pentru ca simti ca trebuie sa o faci? Cand te uiti la el si stii ca partea frumoasa abia acum incepe?Nu e minunat când iti faci prieteni noi?

Asa simțeau cei doi acum,in aceste momente cand se holbau unul la altul si se pregăteau sa se prezinte.
Si cu acest gand,băiatul se gândi sa facă primul pas.

-Eu sunt Tudor. Ma bucur sa te cunosc. se prezintă acesta politicos,întinzînd mâna.

-Eu sunt Andreea. spune în timp ce-si strîngeau mâinile. Vezi sa nu fii dezamăgit. adauga încet,cât sa nu audă,dar nu destul de încet.

-Ce vrei sa spui cu asta? De ce as fi dezamăgit?

-Pentru ca sunt o tocilara fara prieteni. Dar nu ai venit pentru a vorbi despre viata mea personala,nu?

S-a întors,hotărâtă sa plece,când aceasta o prinse de brat.

-Uite, am fost prin multe locuri,am întâlnit mulți oameni,iar familia mea e mai mereu pe drumuri. Tu ai fi cea mai mica dezamăgire de pana acum. Putem fi prieteni si sa nu ne mai pese de staturile noastre sociale?

-Bine,daca zici tu...

-Ce-ar fi sa-mi arăți ce stii?

-Vino după mine.

Cei doi au intrat în sala,iar Tudor s-a asezat langa Radu pe una din băncile ce înconjurau patinoarul.
Andreea a inceput sa facă diferite scheme,una mai complexa ca cealalta,în timp ce Tudor se hotărî sa rupă tăcerea.

-Care e povestea ei?

-Ce vrei sa spui?

-Imi place sa aflu cat mai multe despre oamenii care urmează sa-mi fie prieteni apropiați. Iar noi sigur vom fi prieteni apropiați. Dar fata asta are mai mult ca sigur o poveste mai interesantă. Nu-i asa?

-Da. Nu-ti pot spune decat ca e una tragica. Iar daca va fi pregatita,si-i vei castiga increderea,poate-ti va spune povestea vieții ei.

-Cum vi s-a părut?
Andreea tocmai isi terminase reprezentația.

-Hmmm,chiar te pricepi.

-Acum e randul tau,Tudor.

-Credeam ca nu o mai spui.

Acum era rândul Andreei sa privească.

-Cum ti se pare?

-Tudor? Un băiat bun,la prima vedere si vrea sa fim prieteni,deci deja e minunat.

-Vrea sa afle mai multe despre tine.

-I-ai spus cumva ceva?!

-Nu. Ti-am spus ca poți avea incredere în mine.

-Bine.

La scurt timp, Tudor termină si el reprezentantia si se alătură celor doi pe banca.

-Copii,eu plec.

-Asa repede? Dar mi-ai promis ca ma ajuți cu Dublu Sachow.

-Îmi pare rău,draga,dar chiar trebuie sa plec. Poate te mai invata partenerul tau cate ceva. Si invers. Mai exersam săritură mâine. Promit.

-Bine. Pa.

-Pa,copii. Sa fiti cuminți si sa nu va răniți.

-Bine. mai spune Andreea inainte ca antrenorul sa iasă din sala.

-Haide sa exersam câteva piruete pentru inceput,vrei?

-Bine,Tudor.

-Zi-mi Udi. Prietenii îmi zic asa.

-Si deja ma vezi ca pe o prietenă?

-Vreau sa fim amici. Tu nu?

-Ba da. Dar va trebui sa ne cunoastem mai bine. Si tehnicile le fel,daca vrem sa fim parteneri. Asa ca vom petrece mult timp impreuna de acum încolo.

-Abia astept.