10

26 5 0
                                    

Doar zâmbetul de pe buzele Andreei ii mai dădea emotii lui Tudor. Aici, micuța campioana era atât de zâmbitoare si părea atât de fericita încât il molipsea si pe celalalt micut campion.

Chiar daca avusese o viata atât de grea si un trecut atât de nefast, părea foarte puternica, iar asta ii inspira respect. Cel putin din partea lui Tudor. În afara de mama si de bunica sa, el nu mai lucrase atât de mult cu o fata la tehnici pe gheata decat cu Nicole, dar de acele vremuri nu vroia sa-si amintească.
Gândul ca ii stiuse planul murdar de la inceput, si nu făcuse nimic cu privire la el, ba mai mult, ca o incurajase sa il pună în aplicare si chiar o ajutase, il făcea sa fie un amestec de furie si tristețe. Bineinteles ca încercase sa dea totul uitării, acum ca venise sa-si construiască o alta viața, aici, alaturi de alți oameni, dar cum poți scapa de constiinta si gândul ca ai mâinile pătate cu sânge? Cum?

Toate aceste gânduri ii afectau demonstratia intr-un mod grav. Căzuse de atâtea ori, încât Andreea credea ca vor pierde.

-Ce s-a întâmplat cu tine? reusise sa sopteasca intr-un moment de neatenție din partea juriului când acesta se întoarse la public după ce isi terminasera demonstratia.
Asa se proceda la majoritatea concursurilor la care fuseseră cei doi. Aproape 40% din punctaj este dat de public, în timp ce juriul decide cealalta parte din procentaj. Acest lucru era in favoarea lor, deoarece publicul mai mereu o adora pe Andreea.

Urma momentul decisiv. Micuța campioana isi amintea cum mereu Radu ii zicea sa se gândească la lucruri frumoase sau care o făceau fericită în momente ca acesta. Nu zisese nimănui, dar mereu se gândea la sora sa. Unii oameni ar fi crezut ca deja trecuse peste faptul ca ea nu mai era, dar era complet gresit. Nu ai cum sa treci peste gândul ca nu-ti vei mai vedea sora geamana niciodată.

Atunci, se gândea la zâmbetul ei în fața unei probleme. Mereu fusese mai optimista decat ea.
Fara sa-si dea seama, lasă o lacrimă sa i se scurgă pe obrazul curat si rosu, pe care reusi sa o stearga inainte sa o observe cineva. Sau, cel putin, asa credea ea.

După ce aflară ca aveau 84 de puncte din 100, ceea ce era bine, la cate cazaturi avuseseră, si iesira de pe gheata in aplauzele mulțimii care păreau ca ii adora, Andre fu luată prin surprindere de o îmbrătisare calda din partea lui Tudor. Chiar daca el nu stia motivul exact pentru tristetea fetei, o strangea in brate de parca soarta lumii depindea de asta.

-Haide pe banca, i-a soptit băiatul la ureche. O sa fie bine, vei vedea.

-Nu o sa întrebi de ce plângeam?

-Viata-i grea si toata lumea are momente de slăbiciune dar asta nu inseamna ca trebuie sa stiu si eu, i-a spus, după care s-au asezat pe o banca, departe de ochii lumii.

-Multumesc. Esti un om bun Tudor.

-Nu chiar. Trebuie sa stii ceva, Andre. Despre trecutul meu. Trebuia sa-ti fi spus mai devreme dar îmi era frica. Îmi era frica sa nu ma urasti.

-Oricât de rău ar fi, nu te pot urî. Spune.

-O vezi pe fata aia? spun arătând spre Nicole, care stătea pe o alta banca in cealaltă parte a sălii. Ea e Nico. Eram prieteni în orasul din care vin.Am stat un an acolo. În scoala in care învățăm amândoi, ea era cea mai rea. Isi bătea joc de alte fete, care nu erau la fel ca ea, intra in afaceri cu droguri si țigări si le vindea altora ca ea. Intr-o zi, sau mai bine zis noapte, ne-am întâlnit la o petrecere de-a unui prieten de-al meu. Vindea droguri, bineînțeles. Cum eram un mare prost, am ținut legătura cu ea. Am devenit prieteni, apoi iubiti. Nici nu îmi dădusem seama când se intamplasera toate astea. Apoi, încetul cu încetul, m-a atras si pe mine in afacerea ei stupida. Devenisem unul dintre băieții răi ai liceului într-un timp foarte scurt. Vechii mei prieteni au încărcat sa-mi deschidă ochii, dar eu eram parcă vrăjit. Apoi, în cea mai neagră zi din viața mea, am vândut prea multe droguri unor copii mai mici decat mine, prea mici, care le-au luat pe toate odată si au ajuns la spital. Unul dintre copii a murit. când a terminat, Andreea a vazut o lacrimă minuscula pe fata băiatului.

Povestea unei povestiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum