Necunoscutul (Jason The Toy Maker & Mayu Misakao )

Cel din coșmar. (partea 1)

Povestește Jason:

Ma trezesc ceeace mă enervează pentru ca dormeam a dracu de tare. Nu știu de ce dorm asa bineeee  opa. Mi-am dat seama de ce dorm asa bine....Mayu e pe pieptul meu...parul ei îmi încălzește inima...e adorabila...are încă ochii umflați din cauza plânsului. Jeff o sa își ia o mamă de bătaie....nimeni nu o face pe Mayu sa plângă. Nu îmi place sa o vad trista.... Pur și simplu o iubesc. Oare ea simte la fel..sau ma crede ca un frate mai mare? Dacă ii zic adevărul iar ea rade de mine? Iubirea nu are sens....cel puțin nu a avut pentru mine. Nici o data nu m-a iubit nimeni..dar ea...ea ma iubește. Verific ceasul și vad ca e 8.56 P.M.
Oftez și o las pe Mayu dim bratele mele dar cum o las începe sa plângă parca în somn și îmi striga ușor numele...numele meu..ce frumos suna strigat de ea. O iau înapoi în brate și o trag la piept invelind-o bine.
Stam amândoi asa un timp însă o vad Mayu cum se agita din ce în ce mai mult...cred ca are un coșmar...

.Perspectiva lui Mayu în coșmar.

Fugeam. De ce nu știam dar știam ca fug. Eram într-o sala a oglinzilor dintr-un parc de distracții părăsit. Îmi era frică. Adrenalina îmi curgea în vene ca un drog. Ma simțeam neajutorata. Abia atunci îmi  doream mai mult ca nici o data ca Jason sa fie lângă mine.
De o dată un râs diabolic îmi oprește gândurile din a curge și ma concentrez asupra găsiri celui care îl provoacă.
-Cine ești?! Ce vrei de la mine!?
Rasul lui îmi făcea pielea de găină pe și rea spinării.
-Vreau înapoi ce mi-ai luat!spune acea voce disprețuitoare.
-Ce ți-am luat?! Nici nu te cunosc!
Deja ma agitam...parcă mă sufocam. Doamne Dumnezeule în ce m-am băgat.
-Îl vreau înapoi! Pe mine trebuie sa ma iubească nu pe tine! Eu sunt familia lui nu tu! Eu!! Eu! Fratele lui! Eu nu tu! Eu!
Acele voci parca se multiplicat și deveneau atât de puternice și de groase...simțeam cum pământul cedează și ca în Neant! Simțeam cum cad și tor cad cu acel râsete diabolic,cum întunericul ma înghite...

Mă  trezesc țipând și transpirată în camera lui Jason. El era în spatele meu și ma ținea în brate pana sa sar eu ca arsa. El se uita blând la mine și ma trage înapoi în bratele lui. Parcă îl cunosc de o viata...îmbrățișările lui sunt medicamentul meu.
-Shhhh...a fost doar un vis...sunt aici.
Spune și mă mângâie pe cap. E asa de plăcută prezența lui.
Uneori,în secret mă  mai face sa uit de sora mea...de care îmi e atât de dor...a ars vrea sa o mai revăd încă o data măcar.
Fără sa îmi dau seama plângeam.  Jason îmi șterge lacrimile și se uita în ochii mei zâmbind.
-Asa o fata frumoasa nu ar trebui sa plângă.
"Fata frumoasa "? ..crede...crede ca sunt frumoasa?
Îi sar în brate cu capul bine înfipt în umărul lui. El ezita dar apoi zâmbește și îmi răspunde la îmbrățișare. Știu ca zâmbește pentru ca ii simt energia.  Suna ciudat dar energia celor din jur ma afectează.
Îl țin în brate asa cred ca vreo 10 minute și după ma îndepărtez dar Jason ma prinde de spate și fetele noastre fiind la 5 cm distanta. Rămânem amândoi blocați. Jason își lipește nasul de al meu. Zâmbesc și îmi frec nasul de a lui. Jason își apropie buzele de ale ambele distanta devine de 2 cm. Roșesc ușor apoi amândoi ne unim buzele într-un sărut lung...doamne ce bine sărută. Îi simt mana cum urca pe spate sub bluza și face cerculețe ușoare. Ma trage mai aproape strivindu-mi pieptul de a lui. Îmi strecor ușor mana sub bluza lui și simt pieptul acela masiv...pătrățelele...nu am mai făcut asta cu nici un băiat...dar doamne ce piept are...
Peste câteva minute care mie mi-au părut ani, pentru a lua o gura de aer. Primul și cel mai uimitor sărut. Jason zâmbește și ma sărută pe frunte.