Prietenul Din Umbră

Capitolul 12: Lumina lunii

Alerg în sus pe dealul abrupt. Ajung în fața conacului puțin speriată, dar și puțin ,,excitată''. Conacul arăta la fel. O clădire mare făta uși sau geamuri și multă sticlă spartă. În timp ce urcam mi-am amintit că îl văzusem undeva pe Alexander, mai demult, dar nu știu unde. Offf...dacă mi-aș amintii!

Ajung în fața conacului.
-Alinaaa...
O voce subțire se aude din spatele meu. Îmi era fricã să mă întorc, dar totuși am făcut-o.
În spatele meu se afla Alexander stând cu mâinile în aer ca un vampir.

-ALEXANDERRR!! CE FACI AICI?
-Nu sunt prost, ai uitat? De ce ai venit făra mine? Dacă pățeai ceva?
-Nu aș fi pățit nimic, vezi? Sunt vie! Ooo... Scuze, nu am vrut!
-E ok. Dacă tot suntem aici, hai să cercetăm locul!

Dau din cap aprobator. Intrăm. Aruncăm amândoi câte o privire în fiecare cameră. Nimic încă.
Intru într-o cameră mare cu multe draperii rupte. Mi de fiori mă trec pe șirea spinării. Sala de bal în care ne aflam era sala din visul meu.

-Alexander...
-Ce e?
-Euu.. Am visat locul asta.
-Cee? De ce nu mi-ai spus?
-Mi-a fost frică! Încă nu știm mai nimic despre tot ce s-a întâmplat.
-Ok, măcar promite-mi că de acum o să-mi spui totul, suntem împreună în asta!
-Ok, promit!

Îm timp ce vorbeam, observ că ghiozdanul meu începe să se miște ca și cum ar fi viu. Speriată, îl trântesc pe jos. În acel moment, din ghiozdan iese cartea cea roșie și se deschide la prima pagină. Și peretele din stânga începe să se miște.

O cărămidă începe să strălucească. Mă apropii ușor și încep să pipăi peretele. Stai! Am simțit ceva, ca o crăpătură între căramidă și perete. Cu vârful degetelor , apuc bine cărămida și o scot cu forță. Nu-mi venea să cred! Era colierul despre care era scris în jurnal. Era așa frumos! Era un diamant mic, atârnat de un șirag auriu.

Cartea care înca stătea pe jos începe să se miște iar. ERA ADEVĂRAT! Am luat colierul și m-am așezat în genunchi deasuora cărții. Țin colierul de sus , iar acesta trimitea niște raze albastre ca ale lunii, care dezvăluiau scrisul jurnalului.

,, Azi m-am decis să țin acest jurnal. Sunt multe lucruri de explicat și multe întrebări de pus. Dacă ai găsit jurnalul, înseamnă că ești un Vonmalter și că ai nevoie de ajutor. Primul lucru pe care trebuie sa-l faci e să găsești piatra lunii, te va ține în siguranța. ''

Eram amândoi uimiți. Dar eram atât de fericită. În sfârșit am și eu un fel de manual de utilizare pentru toate ciudățeniile astea!

-Alexander, se întunecă! Du-mă acasă!
Am intrat în casă, am mâncat ceva și am stat cu părinții mei. Apoi am urcat la etaj și l-am găsit pe Alexander uităndu-se la televizorul meu ca la o minune.

-E uimitor! Imaginile sunt colorate și par reale!
Încep să răd în hohote. Poate că nu va fi atat de rău să am un prieten bun,  prietenul meu din umbră!