Prietenul Din Umbră

Capitolul 1: Umbra

E noapte. Stau in pat cu patura până la gât , uitandu-ma speriata prin camera. Un suspin încet se aude dinspre fereastră.

Deschid ușor ochii. Nu vedeam decât o siluetă ciudată stând în lumina lunii.

Deodata, ușa se deschide si intra mama mea privindu-ma insistent.
- S-a intamplat ceva , Alina? De ce ai tipat?
-Nu s-a intamplat nimic mamă!

Cu o privire si mai insistenta , iese din camera si inchide usa.
Ma uit repede in colț sa-l vad din nou. Dar nu mai era acolo!
De oboseala , adorm bustean!
Ma trezesc dimineata , amintindu-mi de intamplarea de aseara.

Stiu sigur ca l-am mai vazut undeva. Sau, oare a fost un vis? Oare inca visez?oooohh....., ma doare capul!!
Cobor scarile , cautand un membru al familiei mele cu care sa pot vorbi. Dar nimeni! Unde sunt toti?

Ma duc in bucatarie si gasesc un bilet pe masă:
,,Draga mea, eu si tata am plecat la țara cateva ore. Te rog sa fii cuminte, te iubim Alinuța!''

Perfect!!?!! Asta îmi mai trebuia!
Un val de fiori reci ma trec pe toata coloana. Ma uit pe perete. O umbra. O umbra? Nu e nici o lumina in camera! Jaluzelele sunt trase, becul este stins....

Ma apropii usor de perete. Este o umbra masculina. Mai inalta ca mine. Ridic mâna sperand ca umbra ma va urma si ca totul e doar in capul meu. Dar silueta din perete ridica mâna dreapta in loc de mâna stanga, iar acei fiori reci ma trec din nou.

Mă apropii și mai mult de perete si intind mâna. Si acesta intinde mana spre a mea , suprapunându-le. O conexiune ciudata ca un val mare de inergie ma cuprinde facandu-mă sa tremur.

M-am trezit imediat din transa otravită, cazand in spate pe covorul bucatariei. Ridic capul inapoi spre perete. Nu mai era acolo.