Un inger cazut, care isi regreta fapta, incearca sa primeasca izbavirea ,dar isi da seama ca nu e chiar atat de usor, iar cand o intalneste pe Ri Ta, o fata cu ochi de ciocolata si suflet pur, ajunge la concluzia ca e chiar imposibil.
Va ajunge...
Desi era ora pranzului, afara predomina intunericul. Norii pe care ii vazuse Ri Ta mai devreme se stransesera intr-unul singur si impiedicau lumina soarelui sa ajunga pe pamant.
Si de parca nu era deja destul, un fulger fusese captat de antena de pe casa Ri Tei si provoca un zgomot atat de mare, incat cele doua persoane care locuiau in casa tipara cat ii tinura plamanii si se imbratisara reciproc. Ri Ta il stranse tare pe Luhan in brate si isi ingropa chipul in scobitura gatului lui, in timp ce Luhan isi arunca mainile dupa umerii ei si isi afunda fata in parul ei lung si aramiu.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Uitara cu totul de discutia pe care o purtau mai devreme. Ri Ta se gandea daca geamurile casei vor rezista furtunii in timp ce Luhan se gandea ca totul era din vina lui. De fiecare data cand un inger cadea, pe pamant se napustea o furtuna groaznica, chinuind vietile oamenilor. Vantul batea cu putere si era in stare sa rupa copacii in doua, iar ploaia putea provoca pagube mari satelor si uneori si oraselor. Asta depindea de greseala ingerului cazut. Cu cat era mai grava, cu atat furtuna era mai nemiloasa.
Ploaia incepuse aproape imediat dupa acel fulger iar vantul reusise sa deschida ferestrele bucatariei.
Ri Ta casca ochii la Luhan cand isi dadu seama ca il imbrstisase si fugi apoi sa inchida geamurile, dar vantul sufla atat de tare incat nu reusea sa o faca. Luhan veni sa o ajute si impreuna reusira.
-Imi pare rau pentru mai devreme, murmura Ri Ta cu privirea in jos. M-am speriat. Simti cum obrajii ii iau foc si si-i acoperi cu mainile.
Luhan incerca un zambet si in timp ce se scarpina la ceafa ii spuse:
-Nu are nimic. Si eu m-am speriat. Daca nu ai observat, amandoi am tipat, nu doar tu. De fapt... eu cred ca am urlat mai tare ca tine.
Amintindu-si, Ri Ta izbucni in ras.
Luhan statea nemiscat si privea creatura din fata lui. Era mai mica decat el cu jumatate de cap, subtirica si cu pielea alba ca laptele. Chipul sau avea trasaturi delicate. Ochii erau de culoarea castanelor coapte si inconjurati de gene lungi si dese, nasul era micut si se incadra perfect formei rotunde a fetei iar buzele erau pline, mai ales buza inferioara. Chipul Ri Tei radia in timp ce radea, iar lui Luhan ii placu asta.
Inainte sa cada, ii placea sa priveasca oamenii cum rad. Atunci cand ii vedea fericiti, era si el fericit. La fel se intampla si cand vedea oameni plangand. Se simtea trist si voia din tot sufletul sa ii ajute. Acest mod al lui de a fi i-a cauzat de fapt caderea. Se impotrivise unei hotarari si o impiedicase iar asta fusese de neacceptat. Fara sa aiba dreptul la o scuza ,fusese privat de aripile sale si aruncat in acest tinut numit Pamant.
-Deci imi spui cum de nu te poti imbraca singur? il intrebase Ri Ta cu un zambet larg si se intoarse la mancarea de legume pe care o pregatea.
Luhan se panica instantaneu. Nu putea sa ii spuna adevarul. Si nu avea voie nici sa minta. Stia ca minciuna pateaza sufletul. Trebuia sa gaseasca o modalitate sa scape din incurcatura asta. Nu voia sa se complice prea mult, asa ca alesese varianta adevarului.
-Imi pare rau dar nu iti pot spune. Te rog sa nu mai insisti pe subiectul asta.
Si inainte ca Ri Ta sa reactioneze ,pleca din bucatarie.
Fata se uita surprinsa dupa el. Nu se asteptase la raspunsul asta.Se gandea ca ii va spune ca e amnezic sau ca este venit dintr-un trib unde nu se poarta haine. Si tocmai pentru ca raspunsul nu o multumea, avea de gand sa il piseze la cap pana avea sa ii spuna sau daca nu reusea asa, avea de gand sa afle singura.
Ri Ta era o fire curioasa. Fratele ei, singura ruda pe care o mai avea, ii spunea mereu ca e precum o pisica curioasa care isi baga nasul peste tot.
"Curiozitatea a omorat pisica, Ri Ta, ai grija", ii spunea mereu fratele ei razand si ii ciufulea parul, spre disperarea Ri Tei.
-Poate ar trebui sa renunt, isi zise si opri focul.
Dadu mancarea laoparte de pe aragaz si umplu doua farfurii pe care le puse pe masa. Se intinse dupa beţe, dar se gandi ca poate Luhan nu stia sa le foloseasca, asa ca lua doua furculite.
Pleca in cautarea musafirului ei. In camera lui nu era, in baie nici atat. Cauta si in celelalte camere dar Luhan era de negasit.
-Luhan! striga Ri Ta putin agitata. Unde ar fi putut sa plece pe furtuna aceea?
