Alegerea inimii: daca te iubesc... te voi distruge

Capitolul 26

Mai e citeste cineva? :(
Stiu ca am intarziat cu capitolul, poate din aceasta cauza mi-am pierdut si din cititori, dar nu am cum sa postez mai des. In 5 saptamani am examenul de absolvire si nu imi sta gandul la nimic altceva.
Ca astept comentariile, acum la final.
Mai sunt cateva capitole si voi termina acest fanfic.
Sunt curioasa ce va trece prin cap, cum credeti ca se va termina acest fanfic.

***

Kris urca încet partia cu Baekhyun langa el, care tremura de frica si plangea dupa mama lui. Se tinea strans de scaun, fiind ingrozit de persoana de langa el. Nu il cunostea, dar intuitia lui magica, cu care il citise si pe Luhan cand il intalni prima data, ii spunea ca este un om extrem de rau, care nu ii voia binele sub nici o forma. Un copilas mic ca el statea langa un necunoscut, era normal sa fie speriat de moarte. Plangea, lacrimile i se rostogoleau pe obrajii înroșiti de vantul care batea, dar nu scotea prea multe sunete. Ii era groaza sa nu cumva sa se enerveze acel necunoscut si sa-l raneasca.

In fata lui, cu doua scaune mai in colo, se aflau parintii lui, iar cu un scaunn mai aproape de el - ingerii Sehun si Xiumin.  Cei patru erau intorsi cu totul spre el si strigau la Kris, il implorau sa nu faca ceva necugetat. Era destul de mult pana jos, iar brazii inzapeziti care se aflau de-o parte si de alta a partiei creau un drum drept pe care vantul il putea strabate foarte usor si cu viteza mare. Vantul batea din fata, pe fetele lor, iar acest lucru ingreuna situatia.

-Mami, mi-e frica, striga Baekhyun cu putinul curaj pe care reusise sa il stranga, iar buza de jos ii tremura din cauza plansului in momentul in care ii arunca o privire rapida lui Kris.

Sufletul Mi-Chei se stranse de durere.  Copilasul ei era la cativa metri distanta si avea nevoie de mama lui, iar ea nu putea merge la el. Ba mai mult, cu mititelul ei se afla coșmarul ei, care ii amenința viata.

Kris ii ignora total; statea linistit in scaunul lui si astepta ca acesta sa urce mai mult pe pârtie si sa se indeparteze de sol. Avea de gand sa puna capat fericirii acestei familii. Viata lui nu mai conta. El traia pentru a se razbuna. Stia ca avea sa-si petreaca restul zilelor in inchisoare si chiar nu ii pasa atata timp cat isi ducea misiunea la bun sfarsit. Mi-Cha indraznise sa-l joace pe degete in trecut, iar el nu putea ierta asta. Sufletul ii fusese deja vandut demonilor, iar acestia lucrau continuu, ii intunecau mintea si ii plantau numai ganduri necurate. 

Chanyeol isi dadu jos placa si incepu a alerga de-a lungul partiei, urcand cat de repede putea. Se stradui sa ramana sub scaunul lui Baekhyun, sa-l poata prinde in cazul in care fratiorul lui mai mic ar fi cauzut de acolo insa, baiatul obosi si vrând, nevrând, fu nevoit sa ramana cativa pasi mai in urma, iar intr-un final chiar sa se opreasca, pentru a-si echilibra respiratia. 

-Ce ne facem, Luhan? se agita Ri Ta si privi cu groaza cum ceilalti se indeparteaza atat de ei, cat si de sol. Fata se agata de bratul ingerului, de parca ar fi cautat un sprijin, iar baiatul o trase in mod inconstient spre el.

-Nu putem sa le oprim? Sau sa le facem sa dea inapoi? intreba el repede, cu privirea spre scaunul cu pricina.

-Ba da! Oh, cum de nu m-am gandit la asta? striga Ri Ta si imediat o zbughi spre punctul de control.

Imediat cum se vazu singur, Luhan se duse intr-o zona mai protejata de lume si zise incet:

-Kai, D.O ! Stiu ca daca va strig, puteti aparea. Va rog, am nevoie de voi. Veniti repede.

Luhan se invarti putin in jur. Arunca o privire rapida spre scaune si vazu ca acestea se oprira pentru un moment. Pe partie era harmalaie. Toata lumea se stranse in jurul punctului de control si privea ca la cinema ce se intampla acolo.  Dupa aceea, ingerul studie repede chipurile oamenilor, in cautarea celor doi chemati. Nu ii vazu, dar imediat fu atins pe umar, iar Luhan stiu ca cei doi demoni venira deja, asa ca se intoarse repede.