Un inger cazut, care isi regreta fapta, incearca sa primeasca izbavirea ,dar isi da seama ca nu e chiar atat de usor, iar cand o intalneste pe Ri Ta, o fata cu ochi de ciocolata si suflet pur, ajunge la concluzia ca e chiar imposibil.
Va ajunge...
Deschise ochii speriat si se trezi cu un copil calare pe pieptul lui . Baietelul se sprijinea cu bratele in umerii lui Luhan si il strapungea tacut cu ochii sai negri si mari. Cand vazu ca Luhan este treaz, exclama:
-Te-ai trezit! striga copilul. Eu sunt Baekhyun si am 6 ani! Matusa Ri Ta si tati mi-au spus ca te cheama Luhan si sa nu te trezesc , deci sa nu le spui ca m-am urcat pe tine pentru ca ma vor certa iar matusa nu imi va mai cumpara bubble tea. Apropo, tie iti place bubble tea-ul? Mie imi place foarte mult! Mai ales cel de capsuni. De fapt si cel de ciocolata este bun, dar mai mult imi place cel de capsuni... Iar cel de pepene este tare urat la gust!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Si asa o tinuse timp de cateva minute, timp in care Luhan statea nemiscat si se holba la copilul de pe el.
In mintea lui era o zarva totala. Pe de o parte se gandea la ce i-au spus ingerii Sehun si Xiumin, iar pe de alta parte era acest copil care vorbea in continuu si nu se dadea jos de pe pieptul lui.
-Esti mut? intreba Baekhyun dintr-o data.
Lui Luhan i se paru amuzanta intrebarea, asa ca zambi si il dadu jos de pe el. Se ridica din pat si isi indrepta spatele, care trosni puternic.
-Nu sunt mut, doar ca nu sunt obisnuit sa ma trezesc cu un copil pe piept, ii spuse.
-Nu sunt un copil! Izbucni baietelul si se bosumfla. Am 6 ani! Sunt destul de mare, vezi? Si se ridica in picioare , in varful patului.
-Baekhyun!
Un barbat inalt intra in camera si il lua pe copil de brat.
-Ce ti-am spus eu? Vazand ca Baekhyun nu vorbeste, il scutura putin. Nu ti-am spus sa il lasi pe Luhan in pace? De ce il deranjezi?
-Tati, dar nu l-am deranjat! Nu i-am facut nimic! Spune-i, unchiule Luhan!
Unchiul Luhan. Ce ciudat suna, se gandi el. Clar, trebuia sa faca cumva si sa plece de aici. Simtea ca pamantul nu este locul lui. Nu intelegea ce vorbeau oamenii acestia. Bubble tea? Ce era aia? Dar unchi? Categoric nu stia ce inseamna.
-Nu mi-a facut nimic, nu m-a deranjat, ii spuse Luhan acelui barbat si isi aranja bluza. In timpul somnului, aceasta se ridicase, lasand la iveala un abdomen bine lucrat. Luhan simtea ca trebuie sa il scoata pe copil din acea situatie. Simtea ca trebuie sa il ajute, de aceea ii spuse acele cuvinte barbatului. Si nici nu erau o minciuna. Copilul chiar nu il deranjase. Il facuse sa zambeasca.
-Nu te-a deranjat, zici? intreba tatal copilului si ii dadu drumul copilului. Baekhyun fugi din camera cat ai zice peste. Tatal se duse dupa el.
Luhan era fericit ca il scapa pe copil de furia tatalui sau. Simtea o senzatie ciudata in stomac si stia ca se datoreaza faptului ca i-a facut un bine copilului.
Simtea....
Asta era! Pentru a primi iertarea, trebuia sa faca fapte bune!
In timp ce fratele Ri Tei cobora la parter dupa Baekhyun, se gandi la cum ar putea afla mai multe despre Luhan fara sa il interogheze. I se parea tare ciudat ca cineva sa uite chiar tot ce tine de aceasta lume si era confuz cu privire la intentiile baiatului. Isi dadu seama ca Luhan are un suflet bun avand in vedere ca l-a aparat pe Baek. Si mai mult de atat, a ramas uimit cand si-a auzit fiul spunand "unchiul Luhan". Baekhyun avea o intuitie foarte dezvoltata. Cu o singura privire isi putea da seama daca un om este bun sau rau, iar faptul ca baietelul s-a dus de bunavoie la Luhan si i-a cerut ajutorul, fratele Ri Tei era si mai bulversat.
