Un inger cazut, care isi regreta fapta, incearca sa primeasca izbavirea ,dar isi da seama ca nu e chiar atat de usor, iar cand o intalneste pe Ri Ta, o fata cu ochi de ciocolata si suflet pur, ajunge la concluzia ca e chiar imposibil.
Va ajunge...
Lumee, vreau pareri! Nu conteaza daca sunt de bine sau de rau.
Vreau sa-mi spuneti ce v-a placut si ce nu , ce intrebari v-au trecut prin minte citind capitolul...
Sa stiti ca nu musc :))
***
-Luhan...ce faci? intreba Ri Ta speriata, in soapta si se dadu putin in spate. Spuse asta atat de incet, incat abia se auzise ea.
-Te rog sa nu te mai urci in locuri periculoase. Daca se intampla sa cazi si sa-ti rupi vreun os?
-Nu cadeam...nu este prima oara cand sterg praful pe acolo...
Luhan inca statea pe vine, in fata ei. O mana o tinea pe picioarele sale iar una pe genunchiul fetei, fara ca cei doi sa observe.
-Ri Ta, hai sa dam cartile pe fata.
-P-poftim? Fata casca ochii speriata.
-Tu stii ce faceai acolo sus? Stergeai praful intr-un loc pe care il stersesei deja. Nu erai atenta la ce faci. Din asta imi dau seama ca te gandeai profund la ceva...deci puteai foarte bine sa calci stramb si sa cazi.
Ri Ta lasa privirea in jos, trista. Luhan avea dreptate. Nu fusese atenta la ce facea. Gandurile ei zburau spre el . Ah! Isi dorea asa de mult sa scape de acele amintiri, care o faceau sa-i fie atat de frica.
-Vreau sa stiu la ce te gandesti, ii spuse el.
Ri Ta ii arunca o privire incruntata si se ridica in picioare.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Luhan, nu trebuie sa stii tu la ce ma gandesc eu. Pur si simplu nu este treaba ta. Vezi-ti de ale tale ,concentreaza-te pe problema ta, incearca sa-ti recapeti memoria, iar daca nu reusesti, invata sa traiesti din nou printre noi. Nu te mai ingrijora pentru altii.
Ri Ta se ridica si trecu pe langa el, dar cand sa plece din camera,Luhan o prinse de mana si o trase tare, trantind-o inapoi de spatarul canapelei.
Luhan se aseza langa ea pe canapea si o privi trist in timp ce ea se uita la el cu ochii cat cepele.
-Te gandesti la acea persoana, nu? o intreba linistitsi ignorand ceea ce ii spuse.
-Luhan! Ti-am spus ca nu e treaba ta! striga ea.
-Dar vreau sa fie, de ce nu intelegi asta?! intreba si el si dadu cu pumnul in spatarul canapelei. Ri Ta tresari puternic si se facu mica langa el. In acest moment, fetei ii era frica de Luhan. Nu-l mai vazuse pana acum asa nervos si nu stia cum avea sa reactioneze mai tarziu. Baiatul o mai privi tacut , pret de cateva secunde, apoi isi inchise ochii si trase aer adanc in piept. Continua pe o voce linistita, de data asta: nu stiu de ce, dar nu imi place cand te vad trista, suparata, speriata si tot asa, ii spuse el. Vreau sa imi spui de ce anume te temi, ca sa incerc sa te ajut.
