Un inger cazut, care isi regreta fapta, incearca sa primeasca izbavirea ,dar isi da seama ca nu e chiar atat de usor, iar cand o intalneste pe Ri Ta, o fata cu ochi de ciocolata si suflet pur, ajunge la concluzia ca e chiar imposibil.
Va ajunge...
Sper sa va placa acest capitol si va astept comentariile.
Mersi, Boy-In-Luv666 , pentru scena dintre Kai si D.O :)))
" -Pentru ca te plac, Ri .... " Aceste cuvinte se tot repetau in capul Ri Tei, in timp ce privirea ei era atintita pe unul din peretii albi ai salonului in care se aflau amandoi. Peretele nu era chiar asa interesant, dar in acel moment nu putea da ochii cu Luhan. Nu avea curaj sa faca asta.
Trebuia sa recunoasca. Undeva in sufletul ei, intr-un coltisor intunecat, se bucurase sa-l auda spunandu-i acele cuvinte si isi dorea sa-i spuna si ea acelasi lucru, isi dorea sa-l ia in brate si sa-l stranga tare, asa cum facea el. Dar nu putea. Frica pe care Kris i-o introduse parca prin vene , ii infrana orice dorinta, fie ea cat de mica si nevinovata.
Luhan continua sa o priveasca pe fata cu ochii cat cepele, inca tinandu-si mainile la gura.Acum ii era rusine ca, fara sa vrea , ii zise ceea ce simtea, in ciuda starii ei actuale . Se invinovatea ca nu isi putuse tine gura inchisa, in ciuda faptului ca era constient de starea Ri Tei si de frica ei pentru Kris. Mi-Cha il avertizase ca va fi greu sa ajunga la inima ei si el avuse in plan sa o ia incet, numai ca in acea zi plina de peripetii se scapase. Fusese mult si pentru el, nu doar pentru Ri Ta. Kris era precum un ghimpe in coasta. O vizitase de doua ori in aceeasi zi, o amenintase si o ranise atat de rau incat ajunse in spital. Si de fiecare data, el nu fusese langa ea, pentru a incerca macar sa o protejeze. El nu dorea ca Ri Ta sa sufere si sa fie trista , el dorea doar ca ea sa scape de Kris si sa fie iar fericita.
-Ri Ta, nu iti mai fie frica de Kris, incepu Luhan cu o voce firava. Voi rezolva eu problema cu el. Iti promit...
-Cum rezolvi tu, Luhan? exploda Ri Ta. Tu nu esti in stare nici macar sa te descurci singur in lume si vrei sa ma scapi de demonul care mi-a mancat zilele! Nu vei putea face asta! Lasa-ma in pace, nu am nevoie de nimeni care sa ma placa, vreau sa fiu singura. Nu mai vreau sa stai pe capul meu. Du-te acasa si incearca sa-ti recapeti amintirile , concentreaza-te doar pe asta si lasa-ma pe mine.
Pe parcurs ce vorbea, ochii Ri Tei incepura a se umple de lacrimi. Fata incerca din greu sa le tina in frau. Ochii o intepau, vederea i se incetosa si pana la urma nu mai putu rezista si inghiti in sec, gest care se sincroniza la perfectie cu una din lacrimile ei, care tocmai ii curse pe obraz.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Suspina si isi trase nasul de doua ori, apoi facu un gest amenintator spre Luhan, fix cand baiatul isi intinse mana sa ii stearga lacrimile.
-Sa nu te prind ca ma atingi, altfel iti trag una de ajungi si tu pacient in spitalul asta! Desi chipul sau arata ca fata mai avea putin si claca, ea inca era nervoasa si ii tinea piept lui Luhan. Ti-am spus sa ma lasi in pace si sa pleci! zise ea, cu tonul ridicat. De ce nu vrei sa intelegi?
Nu voia sa ii vorbeasca asa. O durea la fel de mult cat il dureau si pe Luhan cuvintele spuse de ea. Dar trebuia sa faca asta. Era necesar.
-Dar Ri Ta..., vocea sparta a lui Luhan abia se auzi, atat de incet ii spuse baiatul numele.
