Alegerea inimii: daca te iubesc... te voi distruge

Capitolul 21

-Cum adica face spume? intreba Sunaina si grabi pasul spre sufragerie.

-Face bulburuci cu saliva, face bule, face balonase, nu stii cum sunt spumele la gura? se alarma Sehun. Spera ca Sunaina sa stie ce sa-i faca, dar vazand ca il intreaba acel lucru, se sperie si in gand deja ii treceau imagini cu Luhan fiind judecat mai devreme si trimis in Iad, pentru ca nu apucase sa faca destule fapte bune. Era cu doi pasi in spatele ei si tremura din toate incheieturile. Nu voia ca prietenul lui sa moara. Voia sa se trezeasca si sa continuie cu izbavirea, ca apoi sa plece toti trei in Rai si sa uite de aceasta lume ingrozitoare de pe Pamant.

Sunaina nu il mai baga in seama, nu mai voia sa-si bata capul cu cei doi. Era clar ca nu avea sa se inteleaga cu ei. Se puse in genunchi langa Luhan, care era intins pe canapea si il inspecta. Inafara de acea spuma de care ii spusese Sehun, Luhan arata bine, ai fi putut spune ca doarme.

Dar nu dormea, iar Sunaina stia acest lucru foarte bine. Stia din ce cauza Luhan nu se trezea si se infiora. Cine i-ar fi putut face asta? se intreba ea cu groaza si se ridica in picioare.

-Tu , il atinti pe Sehun cu degetul, iar acesta tresari speriat. Du-te si adu-mi un lighean si un prosop. Si tu! indica spre Xiumin. Vino si ajuta-ma.

Cei doi se pusera in miscare. Xiumin si Sunaina ingenunchiara iar langa Luhan. Sub continua explicatie a fetei, il trasera pe Luhan mai spre marginea canapelei si il intoarsera pe o parte. Fata lua ligheanul adus de Sehun si il puse pe podea langa fata lui Luhan, iar prosopul i-l puse sub obraz, pentru a proteja canapeaua de ceea ce urma sa se intample.

Xiumin fu luat prin suprindere in momentul in care acea fata ciudata ii lua mana intr-ale ei, ii stranse degetele si lasa intinse doar doua dintre ele: aratatorul si mijlociul.

-Luhan a fost otravit, spuse ea serioasa si trase de mana lui Xiumin, ca acesta sa se apropie mai mult de Luhan. Trebuie sa-l facem sa vomite. Trebuie sa ii scoatem otrava din stomac cat mai repede. Deja a trecut ceva timp de cand a inghitit-o, asa ca trebuie sa ne grabim. Iti voi arata cum sa faci si cat sun eu la salvare, tu vei continua, da? intreba ea si se uita la Xiumin, care aproba imediat. Sehun statea in spatele lor, tacut, urmarindu-i cu mare atentie.

Xiumin, cu ajutorul fetei, isi strecura cele doua degete prin gura lui Luhan, pana ajunse cu ele pana in gat. Ingerul incepu sa se inece, iar Xiumin voise sa se retraga, dar fata, care inca era langa el, ii impinse degetele si mai mult, provocandu-i stomacul lui Luhan sa se contracte si sa elimine absolut tot continutul pe langa mainile lor.

-Continua asa pana inumeri la 10 apoi da-i timp sa respire si sa isi revina. Dupa aceea o iei la capat. Vin sa te ajut dupa ce sun la salvare.

Luhan isi varsa matele la propriu in ligheanul pe care acum Sehun i-l tinea mai aproape de fata. In momentele de repaus, Xiumin il stergea pe Luhan cu prospul. Daca lui Sehun ii venea sa vomite alaturi de prietenul sau, parca in semn de solidaritate, parca din cauza mirosului, lui Xiumin nu ii era deloc scarba. Era concentrat pe ce facea. Se ruga la Ceruri ca Luhan sa fie salvat, doar la asta ii statea gandul, nu avea timp sa se strambe.

-Ce se intampla aici?!

Trei capete se indreptara fulgeros de repede spre usa de la camera de zi si in acel moment, totul ingheta. Pana si Luhan se linistise si nu mai vomita. In usa se afla Mi-Cha, cu Baekhyun de mana.

-Sehun, du copilul de aici. Repede! Ii ordona la propriu Sunaina si lasa telefonul pe masa.

Cand sa se aplece si sa-l ia in brate, Baekhyun se ascunse in spatele mamei sale. Mi-Cha ii simti teama si il ridica la pieptul ei.

-Nu te apropia de copilul meu! Spune-mi ce se intampla aici sau chem politia! Cine sunteti???

-Xiumin, tu continua acolo, te rog. Sehun, tu ia copilul, continua Sunaina sa dea ordine linistita, in timp ce se indrepta cu pasi hotarati spre Mi-Cha. Facu o plecaciune in semn de respect, apoi vorbi: veniti sa vorbim, va voi explica totul.