A trecut o saptamana grea de la ultima mea vedere cu Harry. Simplele priviri pe care ni le acordam sunt doar din trecere, si acelea doar daca il privesc.
-Ai auzit de noua schimbare?, intreaba Paige
-Ce fel schimbare?
-O tabara pentru toti de aici, pentru o schimbare
-Minunat, spun sarcastic
-Da, chiar este, se organizeaza baluri, concursuri
-Ce fel de imbunatatire e asta? Sunt tinuti prea in puf
-Ce tafnoasa esti Grace, serios
-M-am saturat sa li se acorde atatea licruri, au facut crime, nu merita decat lucruri rele
-Nu uita ca se pot schimba
-Sigur
-Ai o noua sedinta cu Harry
-Vai, mi-ai indeplinit dorinta.
Raspund sarcastic si iau dosarul de pe masa, dupa care ies si ma indrept spre celula sa.
Sa fiu sincera, nu prea cred ca se vor schimba,chiar daca au facut sau nu ceva, sunt niste oameni cruzi.Chiar daca a fost auto-aparare sau au facut-o din nervi, tot au facut-o, iar eu nu sunt prea iertatoare.
Deschid increzatoare usa si ma opresc cu spatele in dreptul ei
-Oh Slava Domnului, Grace, mi-a fost foarte dor de tine, striga Harry ridicandu-se de pe salteaua sa, vrei sa iei loc sau.. continua
-Nu, spun si stau in acelasi loc.
El nu raspunde, ci doar ma priveste trist.
-Ce anume?, ma intreaba dupa cateva secunde de tacere.
-Nu ai voie sa te uiti la mine in felul asta.
Harry zambeste bland iar eu imi indrept privirea spre el.
-Nu ai voie sa faci nici asta, spun iar el devine usor serios
-Nu am vrut sa te ranesc, spune el venind mai aproape de mine, jur Grace
-Dar ai facut-o, m-ai facut sa cred lucruri oribile despre tine
El se uita in jur apoi la mine
-Niciodata nu am spus lucrurile pe care le simt, si nu puteam sa spun nici lucrurile acelea, chiar daca ma dor si ma fac sa ma simt de toata jena, exact cum ma fac acum.Stii, o mare parte din viata mea m-am simtit singur, chiar si atunci cand erau oameni in jurul meu. Pana cand te-am intalnit pe tine, spune si ma priveste profund.
Imi doresc sa lupt mai mult pentru tine.
-Imi pare rau, Harry.
-Nu ti-am spus asta ca sa-ti para rau, am vrut sa fiu sincer cu tine. Tin la tine, spune privindu-ma, o sa-ti fiu mereu alaturi cand ai nevoie de mine, continua.
-Cred ca momentan am nevoie doar de un prieten.
-Ei bine, oficial suntem prieteni, spune el iar eu rad la afirmatia sa.
-Ma bucur sa aud asta, zambesc.
-Si, acum ce o sa se intample, o sa ma eviti ca deobicei?
-Nu te evit Harry, exagerezi.
-Ba da, o faci. Vorbesti cu toti ratatii de aici, chiar si cu Mickelson, rade el
-Mickelson nu prea vorbeste, Harry
-Vezi, eu vorbesc, poti purta o discutie cu mine
-Dar port una, si vad foarte bine, ba chiar am si un auz bun, rad eu
-Faci referinta la ceva?, intreaba, la faza cu auzul
I-as spune ca am auzit ce s-a intamplat la hotel dar n-as vrea sa creez mai multe probleme, si n-as vrea sa-mi iau bataie de la el.
-Nu, doar asa, chicotesc
-Esti frumoasa cand zambesti, spune el si se aseaza pe scaunul meu
-Nu zambesc, ti se pare, ma incrunt si il privesc
-Eh, si acum arati bine, ma conformeaza dupa ce isi aseaza capul intre palme
-Termina Harry, imi dau ochii peste cap
-De parca nu ti-ar place, rade el
-Nu-mi place, ii spun dupa ce imi incrucisez bratele la piept
-Imi dai tricoul din sertarul ala?
-Tu n-ai picioare?
-Tu esti deja in picioare, nu crezi ca ar fi o munca-n plus?.
-Oh, fie, oftez si ma indrept spre sertar pentru a-i lua un tricou curat, sa nu-ti faci o obisnuinta din asta, continui dupa ce i-l arunc.
-O sa-mi dai teapa de fiecare data, asa-i?
-La ce te referi?, intreb confuza, nu vorbeam de tricou?
-Acum ca ti-am spus chestiile alea, n-ar fi rau sa le lasam uitate, raspunde el dupa ce isi trage tricoul peste cap
-Au fost doar de fatada?
-A fost un joc, iar acum scorul e 1-0, rade el venind mai aproape de mine
-Anunta-ma cand te mai joci, ii raspund sarcastic
-Inca nu ti-ai dat seama, Grace?
-Ce sa-mi dau seama?, ii raspund printre dinti.
-E un joc, eu sunt papusarul iar tu marioneta
