Angel and Demon

Consolare

Am plecat din curtea scolii intr-o viteza foarte mare.Inainte sa ma urc in masin m-am uitat spre scoala si la geamul clasei l-am observat pe Harry cum  se uita foarte ingrijorat.Am plecat spre casa cu speranta ca Hannah sa fie acolo.Pana la urma nu prea are unde sa se duca.Pe parcursul drumului am sunat-o incontinu dar degeaba nu mi-a raspuns...

-Haide,Hannah,raspunde...

Nici nu am intrat bine in curte ca am si oprit masina si am urcat sus la ea in camera.Gandurile mele ca ea sa fie acasa s-au adeverit in momentul in care i-am vazut masina in curte...

Am urcat scarile in graba si am intrat ca o tornada la ea in camera.Daca ea nu e in camera inseamna ca e in baie.

-Hannah stiu ca esti acolo te rog deschide usa...

-Pleca Christina nu am nevoie de ajutorul tau...Nu ai cum sa intelegi...

-Te rog Hannah...

-Nu, mi-a raspuns aceasta intr-un suspin...

Hannah P.O.V.

Am fugit repede din clasa si m-am indreptat spre masina mea. Vroiam sa ajung acasa si sa ma descarc.Am iesit din curtea scolii si am gonit spre casa.Pe parcursul drumului telefonul meu a sunat incontinu,mereu acelasi apelant:Christina...

Am intrat in curte am parcat masina si am intrat in baie unde am incuiat usa in urma mea,nu am chef sa vina Christina si sa intre peste mine...M-am asezat pe gresia rece si am inceput sa-mi vars amarul...Cum poate profesoara aia sa zica asa ceva...

Dintr-o data am auzit un motor de masina si mi-am dat seama ca e Christina,oare de ce a plecat de la liceu?Nu a durat prea mult ca a batut la usa si a incercat sa ma faca sa deschid usa:

-Hannah stiu ca esti acolo te rog deschide usa...

-Pleca Christina nu am nevoie de ajutorul tau...Nu ai cum sa intelegi...

-Te rog Hannah...

-Nu,am raspuns iar in urmatotul moment un suspin mi-a scapat printre buze...

Cred ca stateam pe jos de mai bine de o ora si deja nu ma puteam, plangeam incontinu si nu puteam sa ma mai opresc.M-am ridicat cu greu de jos pentru ca aveam picioarele amortite si m-am indreptat spre dulap de la chiuveta,trebuie sa fie pe acolo cutiuta cu prietenele mele.Oare unde am pus cutiuta aia...Am gasit-o...Am scos una dintre lame pentru ca ele erau prietenele mele si am trasat o linie subtire iar in urmatorul moment sangele a tasnit...Nu simteam nici un pic de durere...Eram obisnuita cu ele...M-am jucat cu lamele timp de 4 luni pana sa mai ies din depresia in care am intrat cand mi-au murit parintii...Dupa ce am mai trasa cateva taieturi pe maini am aruncat lama si m-am asezat din nou pe gresie...

Christina P.O.V.

Stateam pe jos, in fata usii de cand am venit, asteptand ca sa iasa de acolo.Deja incepusem sa ma ingrijorez pentru ca nu mai iesea de acolo si nu se mai auzea nici un zgomot din baie.M-am ridicat de pe parchet si am coborat sa-mi iau telefonul ca sa sun un baiat din gasca noastra ca sa vina si sa deschida usa...sa o mai linsteasca...Cand am urcat din nou sus a realizat ca eu nu aveam numarul pritenilor mei,cum pot sa fiu atat de proastra si sa nu le cer numerele de telefon?

Singurul numar pe care il aveam era a lu Harry,care mi l-a dat in ora de chimie cu gandul ca o sa am nevoie de ajutor si se pare ca acum chiar aveam nevoie de el.L-am apelat cu putina retinere dar m-am gandit ca o fac pentru Hannah nu pentru mine.

-Alo,Harry, poti te rog sa vi la noi acasa si sa o scoti pe Hannah din starea aia a ei?Esti singurul al carui numar de telefon il am si desii o sa se supere pe mine ca am apelat fix la ajutorul tau chiar nu am ce sa fac...Te rog, sta in baie de cand a plecat de la liceu si de ceva timp nu se mai aude nimic si incep sa ma ingrijorez...