Angel and Demon

Sentimente

Hannah P.O.V.

Azi e ziua in care ies din spitalu asta.Jur ca inebuneam daca mai stateam o zi inchisa intre patru pereti.

-Hannah esti gata?

-Da Christina.

Am iesit din salon si m-am indreptat spre cabinetul doctorului.Am batut la usa iar din inauntru s-a auzit un "intra"
Am apasat sfioasa pe clanta si am intrat.

-Ah Hannah.Am si uitat ca trebuie sa treci pe la mine inainte sa pleci.Dupa cum stii vanataile trec repede dar rana pe care ai suferit-o la cap trebuie sa primeasca mai multa atentie si de aceea te rog sa ai grija de ea.In fiecare zi sa schimbi micul bandaj de acolo iar saptamana viitoare te astept la mine ca sa vedem cum decurge vindecarea.

-Ok domnule doctor.La revedere.

-La revedere Hannah.

Am iesit din spital si m-am urcat in masina lui Christina. Dabea asteptam sa ajung acasa,sa fac un dus revigorant si sa dorm.
Insa toate dorintele mele s-au evaporat cand am observat ca Chistina se indreapta spre centrul orasului nu spre casa.

-Christina casa noatra este in directia opusa.

-Da cine a zis ca mergem acasa?Mama si tata au zis ca daca tot ai iesit din spital macar sa ne mai destindem si noi la o sesiunde de sopping.Stai calma am luat eu cardurile.

-Dar eu vreau acasa.Sa fac un dus, sa dorm si sa ma relaxez.

-Nu draga mea,ai stat 3 zile intre 4 pereti nu o sa te las sa mai stai inchisa intr-o camera.O sa mergem la mall o sa cumparam tot ce vrem noi si o sa ne facem de cap.

-Off,bine.

Nici nu mi-am dat seama ca am ajuns la mall pana cand Christina a scos cheile din contact.

-Uite Hannah nu stiu de tine dar eu vreau sa ma distrez.Nu vreau sa stai inchisa o zi intreaga intre 4 pereti.Ai stat destul timp intr-o camera.Asa ca noi o sa mergem acum acolo, sa cumparam atatea lucruri pana cand nu o sa putem sa mai tinem pungile pline, o sa ne distram,exact cum o faceam inainte.

-Ai dreptate.Trebuie sa ne distram.

-Asa te vreau fato!

Am iesit amandoua din masina si ne-am indreptat spre intrare.
Am colindat tot mall-ul si eram incarcata de pungi de cumparaturi.Am hotarat de comun acord sa mergem acasa deoarece pe mine ma dureau picioarele de nu mai puteam si deja se facuse ora 8 P.M.
Voiam doar sa merg acasa si sa ma relaxez.

A doua zi:

Eram cu Christina in curtea liceului si asteptam sa vina si restul.

-Hannaaaah!

-Wow, Micky mai usor.

-Ne-a fost asa dor de tine.Ne-ai lipsit.

-Aww si voi mi-ati lipsit mie.Ma bucur ca acum sunt bine.Ce s-a mai intamplat cat timp am lispsit eu?

-Paai:Harry e dat disparut,Sara vrea atentie ca de obicei stii tu chestii normale pentru scoala noastra.

-Wait.Harry e disparut?

-Nu in sensul ala.De 2 zile nimeni nu l-a mai vazut si Niall mi-a zis ieri ca l-a vazut cum a iesit pe usa casei lor cu un geamantan si de atunci nu l-a mai vazut.Este posibil sa fi plecat dar nici ei nu stiu unde.

-Foarte ciudat.Hai sa-l lasam pe el la o parte.Voi ce ati mai facut?

Dupa ce am mai posvestit putin am plecat spre ora de chimie.Cum poate o ora sa fie asa de grea si de plictisitoare?
E clar!Nu ma descurc la chimie!
Restul zilei a trecut destil de greu avamd in vedere faptul ca m-am plictisit de moarte la toate orele.
Antrenamentele au decurs destul de bine,avand in vedere faptul ca am avut-o pe Sara pe cap timp de 2 ore.
Nu l-am vazut deloc pe Harry azi.Erau doar prietenii lui dar nici un cap cret.
Oare unde a disparut?

Dupa o luna:

A trecut o luna de cand am ieost din spital.
A trecut o luna de la cearta mea cu Sara.
A trecut o luna de cand Harry a plecat si nu s-a mai intors.
A plecat...

Nici prietenii lui nu au idee unde ar putea sa fie.Sau cel putin asa imi zic mie.
Nu a dat nici un semn de viata,nimic,a zis ca o sa-mi fie alaturi cand o sa am nevoie de el si nu a fost.
Nu a fost acolo sa ma calmeze cand prietenele Sarei mi-am dezgropat trecutul in fata tuturor.Nu a fost acolo sa ma ajute sa ma opresc din plans,nu a fost acolo sa ma ajute sa trec peste si ce doare cel mai tare e ca m-am increzut in vorbele lui.

Flashback

-Hannah hai afara.

-Imediat Christina.

-Vai uitati cine e in fata mea.Fosta jucarie a lu Styles.Te-a parasit parasit micut-o?

-Nici macar nu am fost cu el ca sa ma parareasca.

-Si ce zic parintii tai?Nu si-au dat seama ca nu mai esti fata aia inocenta?Oops am uitat ca parintii tai s-au dus.

-Sara inceteaza!

-De ce Hannah?Iti e frica ca o sa afle toata scoala ca tu nu mai ai parinti?Linistestete dragut-o m-am ocupat eu de informarea lor.

-NU!NU! Nu ai facut asta!

-Ba da si a fost chiar foarte frumos s avad cum toata lumea afla ca fata cea noua sta defapt cu familia celei mai bune prietene si ea nu mai are parinti din cauza ca ei au murit intr-un accident de masina.

End of flashback

Imediat cum a azis acele cuvinte eu nu am putut sa mai fac nimic decat sa fug.Aia sigur nu a fost ziua mea norocoasa.

Harry P.O.V.

A trezut o luna de cand am plecat din Londra.
O luna de cand nu am mai vazut-o.
O luna de cand nu i-am mai auzit vocea.
O luna de cand m-am distantat de ea.

Baietii mereu ma tineau la curent cu tot ce facea.Mi-au zis ca in primele saptamani ea se tot interesa de mine,i-a intrebat daca ei stiu cumva unde m-am dus insa tot ce au putut sa- i zica a fost un simplu"nu stim".

Imi pare nespus de rau ca nu i-am fost alaturi cand Sara s-a luat iar de ea si i-a zis intregii scoli ce a patit ea.Nu i-am fost alaturi asa cum i-am promis.Nu am ajutat-o cu nimic deoarece eu eram pe celalalt continet numai ca sa imi pun gandurile in ordine si tot ce am reusit sa aflu este faptul ca m-am indragostit de ea.Sentimentul pe care il am cand sunt langa ea nu l-am mai avut niciodata.
Sentimentul de a o proteja nu a mai existat pentru nici o alta fata.Ea este fata pe care parintii mei  au trimis-o ca sa imi  lumineze viata.

Hannah P.O.V.

In luna asta am stat si m-am tot gandit la el.Sentimentl pe care il am cand sunt langa el,sentimentul care ma macina de o luna este cel de iubire.M-am indragostit de el si nu pot face nimic pentru a schimba asta.