Capitolul 20 Ca inainte

229 16 0
                                    

Enrico POV
De cand astept clipa asta ,sa o vad in fata mea ,implorandu-ma sa ii crut viata!
-Papusa pana la urma ne reîntalnim
-Scuteste-ma cu replicile tale de doi bani
-Mai ai o sansa,daca te intorci acum la mine o sa te las sa traiesti
-In visele tale o sa ma intorc acolo!
Luptatorii o ataca pe Eliza .
Invinge cativa dar in final este lovita de unul dintre ei cu un cutit.
Ernesto pare oarecum atins de starea fetei care acum zacea pe podea.
-Eliza!!
Prostilor,faceti ceva !
Cu ultimele puteri ,zice:
-Nu ..vreau.-nu .....
Era acum inconstienta ,inchisese ochii,nu putuse rezista atator oameni .
Ernesto isi calca pe cuvant si o ia pe Eliza cu el inapoi la sediu .
Cinci zile  mai tarziu ..
Eliza POV
Ce e cu mine ?De ce ma simt astfel ?Unde sunt?
Imi pun atatea intrebari ca ma ia durerea de cap.
Incerc sa gasesc un raspuns dar degeaba .
Nu imi amintesc nimic ,unde sunt ,care e familia mea dar mai ales ..cine sunt defapt eu?
Incerc sa ma ridic dar in zadar ,o ameteala puternica ma cuprinde si cad intr-un lung somn ..
Doua zile mai tarziu ..
Ma simt ciudat. ,prea ciudat .
Oare de cat timp sunt in starea asta ?
Mi-e frica ,oare ce e locul asta si de ce imi pare asa cunoscut?
Se aud pasi ..
-Te-ai trezit micuto?! Il aud spunand
-Normal ca s-a trezit pancule ,nu vezi?!
-Vreau sa stiu unde sunt.
-Pai...
Nu stia ce sa spuna ,se gandea ce minciuni sa mai zica .
Nu ii putea spune ca defapt era exact in locul pe care il detesta asa mult .
Ernesto facuse tot posibilul ca ea sa nu isi mai aminteasca nimic .
-Eliza,draga mea!
-Cine sunteti?
-Nu ma recunosti ?sunt viitorul tau sot ,Ernesto
-Sot?! Nu inteleg ..cum?
Isi atinsese scopul ,acum totul depindea de ea ,daca avea sa isi aminteasca cine e sau urma sa faca cea mai mare greseala a vietii ei.

Rapirea ElizeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum