Capitolul 2. Lupta cu mine insami

1.4K 52 0
                                    

Deschid ochii... Nu stiu unde ma aflu si ce se intampla cu mine...
Imi amintesc de familie ceva ...
Ma ridic ,rana de la umar disparuse ca si cum n-as fi fost ranita niciodata.
Am vagi amintiri despre rapire...
Ma ia o durere puternica de cap ...si in cateva secunde cad la pamant
Mai aud din cand in cand niste glasuri pana cand ochii mi se inchid de tot..cad intr-un somn adanc
Cateva ore mai tarziu
Ma trezesc , nu-mi amintesc nimic legat de viata mea ,nici macar cine sunt
Vad niste oaneni venind inspre mine
-Ce faci?te-ai trezit?il aud zicand
-Da ...Dar cine sunteti si ce s-a intamplat cu mine?
-Ai avut un accident si de asta ai fost in starea asta dar nu-ti face griji o sa fi bine
-De ce nu stiu nimic de mine?Nu-mi amintesc nimic nici macar numele meu
-Probabil de la cazatura ,ti.ai pierdut memoria temporar dar o sa fii bine
-Sper..
Nu era asa..Ii injectasera ceva ca sa nu-si mai poata aminti cine este
Imi tot ziceau ca o sa fiu bine si o sa-mi revin...Locul unde eram era foarte ciudat
Era un fel de laborator, erau fel de fel de substante peste tot ..nu intelegeam nimic si oare cine erau toti oamenii astia dar mai ales cine eram eu?
Aud un zgomot puternic.. Incerc sa deschid usa sa vad de unde se aude dar era blocata

Rapirea ElizeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum