Inca o dimineata trezita de acelas vis stupid.De un an încoace același vis.Aceias pădure , aceias pomi , același băiat.Ma simt ca si când as retrai totul , din nou si din nou.Mama credea ca cel mai bine ar fi sa ma duca la psiholog.Tata insa , credea ca la varsta mea , imi trebuia o relatie serioasa si cum nu aveam una , subconstientul meu o crea sub forma unui vis.Parerea mea insa e ca habar nu am ce se intampla.
Am deschis geamul cu un mic scartait.Casa apartinea bunicii mele , dar dupa ce a murit a lasat-o mostenire mamei mele.Eu am primit camera din mansarda,care era folosita inainte pentru a tine cutii gigantice cu vechile mele jucarii.Nu sunt genul de fata care sta singura sau inchisa , doar ca nu suportam sa ii aud pe ai mei dimineata.Ma jur ca vorbesc mai rau ca la microfon.Ba o farfurie sparta , ba o cana scapata , nu conta ce era , trebuia sa ma trezeasca.
M-am uitat pe fereastra si am vazut cum norii ascund din cand in cand soarele ce troneaza pe cerul portocaliu.Arata ca si cum razele lui au dat foc norilor , creind o noanta portocalie. I-am vazut si pe cei doi batranei ce se plimba , unul langa altul , tinandu-se de mana.Un mic zambet mi-a rasarit pe buze , vazandu-i pe domnul si doamna Avramescu atat de fericiti impreuna.Totusi ma inspaimanta faptul ca o sa fiu si eu la fel.Nu , nu fericita , ci prinsa in oraselul asta.Ma rog, nici orasel nu poti sa-i spui , dar atat timp cat poti sa iesi pe autostrada de aici , pentru locatari e orasel.
Nu aveam multe lucruri , multa mobila sau magazine bune.Nu se stie de ce , dar nimeni nu poate sa plece de aici.Desigur si eu am aflat asta acum ceva timp.
Mai aveam inca doua ore pana cand trebuia sa ajung la scoala asa ca m-am dacis sa imi deschid televizorul.Nu prindeam decat stirile locale , pentru ca nimeni nu prea stia de existenta noastra.Oamenii puteau sa intre in oras , dar nu mai ieseau.
"Inca 3 persoane in stare de coma la spitalul local.Toate cele trei persoane , printre care si primarul orasului , Cristian Dragusin , s-au culcat , dar nu s-au mai trezit.Medicii cred ca este un soi de virus care ii ataca pe oamenii in timpul somnului , insa localnicii cred ca ar fi vorba de un blestem.Spuneti-va si dumneavoastra parerea cu un sms de numai...."
Tampenii.Oamenii nu mor din cauza vreunui virus sau vreunui blestem.Mor din cauza ca aici nu este nimic bun.De ce ar mai vrea sa traiasca aici oricum?Nu au nimic de castigat sau de pierdut.Banii sunt putini , daca sunt.In rest lumea face mai mult schimburi.Daca lucrezi la fabrica de peste e minunat.Ganinile si pestele sunt singurele care se gasesc pe aici.Internet nu prea e , doar din cand in cand si desigur ca nu poti decat sa te holbezi la un ecran , pentru ca nu poti sa intri pe site-uri , asa ca cei mai multi nu isi irosesc timpul cu prostiile astea si merg pe plaja.Avem si noi macar un lucru bun.
Am inchis televizorul si m-am dus la baie.Dupa ce am facut m-am spalat pe dinti am mers inspre dulapul plin de haine de iarna.Aveam o tona de haine , dar nimic cu care sa ma imbrac.Fiind noiembrie,vremea nu mai era asa de prietenoasa cu noi , iar straturile de haine deveneau din ce in ce mai groase.Am luat pana la urma niste blugi si un pulover roz , apoi m-am incaltat niste bocanci negrii si desigur , geaca nu lipsea.Ghiozdanul statea pe umarul meu , prinzandu-mi cateva fire din parul roscat.
Coborand scarile am vazut-o pe mama stand la masuta din bucatarie , alaturi de tata , band cafeaua.Mamei ii placea cafeaua neagra, fara nici un pic de zahar , insa tata punea cam doua pastilute cu indulcitor.
-Neata'!spun eu luand o gura din cafeaua tatei
-Neata'!Ce faci atat de devreme?
-Am avut un vis ciudat , atata tot.
Expresia faciala a mamei s-a schimbat intr-o secunda la auzul cuvantului "vis".
-Ce vis?ma intreaba ea
