Capitolul 9

15 0 0
                                    

                                                                                                          "Said goodbye  

                                                                                          And gave her people 

                                                                        Life through her sacrifice"


4 luni mai tarziu..


Se misca repede,dar am invatat sa ma misc si mai repede.Am reusit sa ma controlez,intr-un final.Pumn,picior,cot.M-am uitat pentru o secunda in ochii lui si m-am pierdut,din nou.S-a oprit chiar ianinte de a imi nimeri stomacul.

-De ce te pierzi?De ce naiba te pierzi mereu?!Crezi ca spanzuratorii o sa se opreasca si o sa iti spuna cum sa ii lovesti?O sa te incurajeze mereu?!Nu!O sa te loveasca ,o sa te tortureze daca au ocazia.Apoi ,cand nu te astepti , o sa te omoare,iar eu nu o sa fiu mereu acolo sa te salvez,Diana!

M-am uitat uimita la el.Niciodata nu s-a comportat asa.Sigur,s-a enervat de cateva ori,dar niciodata atat de rau.

-Imi pare rau...

-Nu,nu iti e.Deja te-ai obisnuit ca o sa te las in pace chiar daca gresesti.E aproape timpul sa mergem dupa ei.Stii foarte bine ce trebuie sa faci,da?Totul trebuie sa iasa perfect.

-Hei,voi doi,de ce va certati iar?

Vocea Ioanei m-a calmat,facandu-mi lacrimile sa dispara.

-Nu e treaba ta.

-Ba e treaba mea.O sa fie mereu treaba mea si tu stii foarte bine.E prietena mea cea mai buna,iubita ta ,iar tu o faci sa planga si o inspaimanti!Ce e cu tine?!

S-a uitat la ea fara sa spuna nimic,cu gura intredeschisa ,iar apoi s-a intors si catre mine si a expirat puternic.

-Imi pare rau , Diana.Intentia mea nu a fost niciodata sa te sperii.Intentia mea e sa te fac sa intelegi ca trebuie sa te antrenezi si trebuie sa stai concentrata.Spune-mi,te rog,de ce nu reusesti ?

M-am calmat si eu , iar Ioana statea in spatele lui , zambindu-mi.

-Ochii tai.

-Ochii mei?Ce vrei sa spui prin asta?

-Cand te vad,cand iti vad ochii , ma blochez.NU as putea sa te ranesc vreodata.

S-a uitat putin mirat la mine ,insa tot ce a facut a fost sa zambeasca.Cand a venit mai aproape , credeam ca urmeaza o predica ,dar m-a sarutat , incet pe buze , apoi pe frunte.

-Ioana,vino aici.

-Ce?intreb eu

-Crezi ca pe mine o sa ma raneasca?

-Ati avut certuri , batai ,ca toate fetele.Doar concetreaza-te pe furie.Incearca sa o infurii si pe Diana.

-Asta stie sa faca cel mai bine.i-am zis eu , zambind

Mi-a zambit si ea la randul ei si s-a apropiat de mine.Fara sa ma anunte , a inceput sa dea in mine , cu miscari pe care le-am vazut doar la Luca si pe care credeam ca doar el le stie.Pentru inceput am incercat doar sa ma apar,dar m-a doborat repede.

-Furia,Ioana.Ea trebuie sa fie furioasa.

-Ok!Ok!

M-am ridicat de jos si mi-am pregatit pozitia,insa ea doar s-a apropiat de mine , cu un zambet strengaresc.Mi-a luat fata cu o mana si m-a tras mai aproape de ea , cu unghiile infipte in obrajii mei si apoi mi-a soptit:"Trebuia sa iti spun mai devreme,dar voiam sa astept pana scapam naibii de aici.Eu si Luca am facut-o."

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 25, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Si visele ucidUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum