-Domnisioara , sunteti bine?
Femeia in varsta incerca sa ma ridice , ajutata de cineva din stanga mea , a carei fata era inca neclara pentru mine.Un barbat din cafenea s-a ridicat de la masa , carandu-ma pana la unul din numeroasele scaune aflate in "spate".Trecusem de usa din fier ce provoca un scartait familiar.In stanga mea erau multe chifle congelate , alaturi de carne si alte lucruri pentru sandwich-uri , explicand de ce era asa de rece in incapere.Ioana a aparut in fata mea cu o cana.
-Bea asta.imi spune ea uitandu-se rugator la mine
Am luat cana portoclaie din mana ei micuta si alba.Am mirosit inainte continutul , dar parea a fi apa.Prima inghititura a fost prea mare si nu mi-am putut da seama , insa la a doua am recunoscut un gust dulce.Apa cu zahar.Uram gustul de apa cu zahar , insa asta iti dadeau mereu cand pierdeai calciu.Am inghitit desi tot ce vroiam era sa scuip apa.Nu imi dadeam seama ce se intamplase , insa eram aproape sigura ca nu era de la o cadere de calciu.
-Cum te simti?ma intreaba Ioana , lunadu-mi cana din mana si dandui-o doamnei de mai devreme
-Mai bine.Nu mai sunt ametita.Probabil a fost doar o cadere de calciu.
-Da , probabil.Ciudat totusi.
-De ce?
-Tu nu ai avut niciodata probleme cu calciul.
Am ridicat din umeri , incercand sa par cat mai convingatoare ,insa stiam ca Ioana nu ma credea.
M-am ridicat de pe scaun , iesind pe usa din metal.Toata lumea ma privea ,insa am incercat sa nu ma uit la ei.Ioana era langa mine , tinandu-ma de la spate , in caz ca o sa cad.
Nu ma simteam bine.Ceea ce vazusem nu era un vis,stiam asta mai mult ca sigur.Incercam sa uit ceea ce vazusem , insa nu puteam.
-Ioana , cine ne-a invatat pe noi sa facem surf?
Ioana a stat putin pe ganduri , insa apoi s-a incruntat.
-Nu..nu-mi aduc aminte.De ce?
-Ah...Asta o sa para ciudat ,insa...
-Ce?Spune-mi.
-Cred ca noi il cunoastem pe Luca.
-Nu se poate.L-as fi recunoscut.
-Si eu l-as fi recunoscut , insa e un motiv pentru care a vorbit cu mine.Sunt atat de stupida!Mi-a zis de nenumarate ori ca il cunosc ,insa nu l-am crezut.
-Eu una nici acum nu il cred.Gandeste-te putin.Daca l-ai fi cunoscut ti-ai fi adus aminte de el , cumva.
-Mi-am adus aminte de el.Nu am avut o cadere de calciu.Am vazut ceva si sunt aproape sigura ca e o amintire.
-E imposibil.
-Asta am crezut si eu,insa gandeste-te , nu mai ti minte cine ne-a invatat sa facem surf , nu?El a fost.Pe tine prima si apoi pe mine.De aceea acum nu imi mai e frica de valuri.
-Eu tot nu imi aduc aminte nimic.
-Ah , nu mai conteaza.
Am iesit din cafenea , frigul intepandu-mi pielea.Mi-am suflat in palme , incercand sa ma incalzesc , insa geaca mea nu facea fata frigului.Luna lumina incet aleile in ciuda becurilor ce palpaiau.
-Eu o iau pe cealalta parte.O sa fi ok?
-Da , normal.Nu uita ca maine trebuie sa mergem din nou.
-Da ,da ,stiu.Trebuie totusi sa gasim o scuza!
-Asta e rolul tau.spun eu razand
Am salutat-o si apoi am plecat.Mi-am impreunat mainile la piept ca sa ma incalzesc.Nu prea erau oameni pe afara , lucru ce ma speria.Niciodata nu imi placea sa merg singura , noaptea , desi stiam foarte bine ca nu avea ce sa mi se intample.Mergand ,am observat un baiat stand langa un copac batran si scorojit de timp.M-am uitat mai atent insa nu mi-am putut da seama cine este.Curioasa sa vad ce facea acolo , am inaintat inspre acel copac.Cand am ajuns la cativa metri in fata lui , baiatul si-a ridicat capul ,dandu-si gluga jos.Ochii verzi ma analizau.Cateva secunde am uitat sa respir , insa inima mi-a adus aminte ca am nevoie de aer.
